Tihna robului
Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudește
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primește
Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândește
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihnește
Duminica, și tot ce-l odihnește.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Marius Robu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre stele, despre poezie, despre seară, despre religie sau despre ochi
Zâmbet - floare trecătoare
Pentru femeie nu-i o bucurie
Mai mare decât zâmbetul de prunc.
Iubita mea, scriind o poezie,
Veșmintele bărbatului le-arunc.
Devin copil în fiecare slovă
Și zâmbet fac din fiecare vers,
Un liliac mă simt, cu floare movă
Care din ochii mei, în timp, s-a șters,
Punând în loc un zâmbet de copil,
Doi ochi bătrâni ce scriu doar pentru tine,
Lăsând pe foi albastrul de metil
Al unei tot mai consumate(-n) mine.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (7 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre copilărie, despre timp, despre flori sau despre femei
Dragoste neîncepută
Sânii tăi ca doi bujori
Albi, ce nici n-au alăptat,
Sânii tăi ca niște nori
Plini, ce încă n-au plouat.
Sânii tăi, ca două stele
Ce mai ard, ce n-au picat
Pradă ațintirii mele,
Pieptului meu încordat...
Acestor două capcane
Însetate și flămânde
Ca două fiare-oceane
De sânii-ți, stele arzânde.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (30 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre ploaie sau despre alb
(NE)NOI
Noi suntem prea cuminți față de ce
Ne credem amândoi, fără temei
Și suntem prea cuminți față de cei
Care, crezându-ne bolnavi ca ei,
Ar vrea de ceva să ne vindece.
Noi suferim de ce nici noi nu știm,
Ne vindecăm îmbolnăvindu-ne
Cu "ne" de la neant sfârșindu-ne,
Concomitent sinucigându-ne
Și înviind pe rând, urâm, iubim...
Noi stăm cuminți ca între paranteze,
Într-un enunț pe care nu-l rostim
De veșnicii în care putrezim,
În timp ce-n loc de cât în ea-ncolțim,
Secunda noastră stă să explodeze.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (18 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solubil
Când plouă, nu mai scriu, e poezie
Afară, nu la mine pe hârtie,
Ce s-a udat și sfârâie, ca semn
Că arde numai pentru că-i din lemn.
De dorul tău, de ce mă rup în două
Ca un tăciune, când pe mine plouă
Și de ce, negru, mă dizolv apoi,
De doru-ți, când nu suntem amândoi?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre dor
Viță veche, viață nouă
Duminecile-n care nu vorbim,
Altare fără slujba liturghiei,
Le dăm la schimb, să nu păcătuim,
Ca pe grijanie, doar poeziei.
Zilele-n care ne-auzim, dumineci
În care tu, în loc de liturghie
Și acatist, voind să mă cumineci,
Îți dai potirul buzelor doar mie
Din care gust ca dintr-o limbă veche
Un vin la fel de tânăr ca noi doi
Când mă săruți cu vocea pe ureche
Și-nchidem ochii vremii... amândoi.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (5 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre viață
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre vânt sau despre visare
Duminica nebunilor
Duminicile mele? Nu există,
Le voi primi în viața de apoi,
Ca o răsplată pentru cea mai tristă
Sigurătate petrecută-n doi.
Duminicile mele? Niște luni,
Marți, miercuri, joi și vineri, la plural,
Și sâmbete în care nu mă suni,
Urmate de duminici, natural.
Duminicile mele? Nu contează,
Ci sunt numai în sensul că urmează.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (2 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IluziiI (cr)ude
Simt că te simți cam vinovată
Față de mine, draga mea,
La vorbă și la chip schimbată...
Și simt că simți că n-ai mai vrea...
Te rog să nu mai stai plouată,
Spunându-mi că sunt vinovat,
Dezbracă-te de mine toată
Și pune-mi ochii la uscat...
Lăsându-mă să mă înfrupt
Din ochii tăi înlăcrimați,
Îmbracă-mă pe dedesupt
Apoi, să nu-i mai văd plouați...
Căci ochii sunt nevinovați
De tot ce între noi s-a rupt,
Și mor încet, evaporați
Sub cerul dizolvat și supt...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (20 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre moarte
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Luceafărul de dimineață, adresa este:
