Vrem
Ne chinuim
Și ne tăcem,
Să ne vorbim
Nimic n-avem.
Ne dumirim
De ce nu vrem:
Să ne iubim
E tot ce-avem.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (14 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Marius Robu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Joc
Tihna casei, bucuria
Glasurilor de copii
Îmi întreabă poezia:
Despre noi de ce nu scrii?
Bucuria, tihna casei,
Vocea pruncilor zglobie
Își răspund că "mofturoasei"
Despre ce-i place nu scrie.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (28 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre poezie sau despre copilărie
(R)evoluția simțurilor
La câte generații de femei
Au sărutat în viață ochii mei,
Am azi, organ de funcție născut,
O gură-n loc de ochi, pentru sărut.
Iar dacă mă-ntrebați de vechea gură,
La schimb, urmând aceeași procedură,
A renunțat la-ntregul ei trecut
Și s-a schimbat în ochi pentru văzut.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (21 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre viață sau despre femei
Organodor
Organele ce mă dor,
De tine și de-al tău dor,
Nu le știu, dar mă cobor
La suflet și mă-nfior:
Nu-l găsesc într-un picior,
Stând cum stau când vreau să zbor,
Nici în cap, amețitor,
Sau lungit în pat... să mor.
Și mă caut în decor,
Să-mi acord prim-ajutor,
Ca un ultim salvator,
Dar lipsesc întâmplător...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (15 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre suflet, despre picioare, despre moarte sau despre dor
Când există sufletul
Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, șoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorțit.
Rușinos ca fata mare,
Suflețelu-mi, încurcat,
Îi zâmbește și tresare
Feciorelnic, rușinat.
Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi suflețel,
Ce te miști precum un ram?
Vreți să dovediți că omul,
Primăvara când sosește,
Înverzește precum pomul,
Deci există când iubește.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre vânt
Ca scrisul
Oricât ați vrea să scrieți ca Robu, e-n zadar...
Și eu aș vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... și de-aia scriu cum n-o faceți voi...
La fel cum să trăiți, sunt sigur că n-ați vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veșnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viața, mult mai greu...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre timp
Înviere la distanță
Iubita mea, tu ești o călimară
În care pana mea se-nmoaie des,
Cu toate că, de-o viață mai ales,
Atingerea de mână-i tot mai rară.
Reîncarnată pană, scrii din ce
În ce mai absolut, mai fără pată,
Mai fără mână, chiar mai fără toată
Muza, lăsată să se vindece.
In această viață, ultima se pare
Pentru scris, în locul unei mângâieri,
De murit, în locul unei învieri,
Pentru vindecare de la depărtare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condițional-optativ
Despărțirile de mine au fost grele totdeauna,
Însă, dintre toate cele, numai una-i ca niciuna,
Dar nu pentru că aceasta cea mai grea e dintre toate,
Ci pentru că, pur și simplu, nu se poate, nu se poate.
Despărțirile de mine au avut ceva-n comun:
S-au soldat cu suferință până la sfârșit de drum,
Însă celei ce mă paște, scris i-a fost să aibă parte,
De va fi să se petreacă, doar de moarte, doar de moarte.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (17 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neprețuit
Aș pune preț pe gândurile tale,
Iar pe cuvinte și mai mare preț,
Și fiecărui sunet, osanale
I-aș închina, un imn solemn, măreț...
Să afli cât îți valorează glasul
Cu fiecare tril pe care-l scoți
Să-l dăruiești degeaba, la tot pasul,
Absurdelor priviri de surzi netoți...
M-aș vinde tot, să cumpăr vocea ta,
Și rob i-aș fi, păstrând un singur dor:
S-o pot până la moarte asculta,
De nu, de ce să fiu nemuritor?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre cuvinte
Tăcând
Nu-mi dai voie să-ți mărturisesc,
Nici deschis, nici foarte voalat,
Cât de fără umbră te iubesc
Și consideri că e un păcat
Să vorbim despre ce nu se spune,
Dacă-i adevăr și doar se face,
Vino, dar, și degetul ți-l pune
Drept pe gura mea, să vezi cum tace...
Vei vedea ce nu vrei să auzi,
Auzind ce nici nu vrei să crezi,
Încetând cu vorba să m-acuzi,
Începând cu inima să vezi...
Vei vedeauzi, auzvăzând
Inima-ți văzândauzbătând.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (20 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Luceafărul de dimineață, adresa este:
