Cum poți să fii român? - Era o întrebare la care nu puteam să răspund decât printr-o durere de fiece clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi țara și țăranii ei atemporali, îndrăgostiți de toropeală și crăpând de stupizenie, mă rușinam că mă trag din ei, îi renegam, refuzam să accept subeternitatea lor, certitudinile lor de larve osificate, visarea lor geologică. În zadar le căutam pe chip freamăul sau semnele revoltei: în ei, vai! murea încet maimuța. La drept vorbind, nu aparțineau oare regnului mineral? Neștiind cum să-i scutur, cum să-i însuflețesc, îmi trecu prin minte să-i extermin. Dar nu poți masacra pietrele...
Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi Emil Cioran despre visare, despre iubire, despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea, evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția umană. El reprezintă existența prin excelență separată sau, pentru a folosi o expresie prin care teologii îl califică pe Dumnezeu, este absolut-altul. Conștient de singularitatea sa, o are-n minte neîncetat și niciodată nu uită de sine; de aici aerul lui stingherit, crispat sau afișând o falsă încredere de sine, atât de frecvent la cei ce poartă povara unei taine. În loc să fie mândru de obârșia lui, să și-o înscrie pe frunte, s-o strige-n gura mare, el o ascunde: ci soarta lui, fără pereche, nu-l îndreptățește oare să privească de sus gloata umană?
Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață, despre religie sau despre existență
Dezgust în fața cărnii, a organelor, a fiecărei celule, dezgust primordial, chimic. Totul în mine se dezagregă, chiar și acest dezgust. În ce osânze, în ce miasme și-a găsit spiritul sălaș! Trupul acesta, care prin fiece por emană duhori în stare să împută întregul univers, e doar un maldăr de gunoaie scăldat de un sânge aproape la fel de imund, un buboi ce schimonosește geometria globului. O, greață miraculoasă! Oricine se apropie de mine mi-arată fără voie faza exactă a descompunerii sale, destinul livid ce-l pândește. Orice senzație este funebră, orice voluptate - sepulcrală. Ce meditație, oricât de neagră, ne-ar putea învăța mai mult decât lecția - decât coșmarul - plăcerilor noastre? Căutați-i pe adevărații metafizicieni printre desfrânați, în altă parte nu-i veți găsi.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Deșeuri de tristețe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre învățătură, despre sânge, despre senzualitate sau lecții de engleză
Pe lângă neființa cea de toate zilele, ce miracol ființa! Ea este incredibilul, e ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepție. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorința noastră de-a ajunge la ea, de a-i forța intrarea, de-a o lua cu asalt.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre timp sau despre dorințe
Contaminați de superstiția făpturii, ne închipuim că ideile noastre ar trebui să izbândească. Ce poate fi mai contrar contemplării pasive a lumii? Dar asta vrea soarta să fim: incurabili care protestează, pamfletari pe-un pat de suferință.
Emil Cioran în Ispita de a exista, A gândi împotrivă-ți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre suferință sau despre idei
Neputându-și părăsi sfera vocației, artistul se mișcă într-un sector îngust al existenței. El poartă ochelari de cal: talentul îi e infirmitate. Geniu să aibă, și tot ar fi robul viziunii sale despre lume, al ghinionului care l-a înzestrat cu un fel anume de a vedea lucrurile.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Desfrâul vidului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, a cărei existență, în mod vădit, nu-și avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri și nebunie și fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de țară, ce lecție de umilire și de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!
Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre nebunie
Puterea de seducție a anumitor probleme provine din lipsa lor de rigoare, ca și din părerile contrare pe care le suscită: sunt dificultăți ce-l pasionează pe amatorul de Insolubil.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abstinența voluntară sau forțată, proiectând individul - în același timp - mai sus și mai jos de Specie, face din el un amestec de sfânt și imbecil care ne pune pe gânduri și ne consternează. De aici - ura echivocă pe care o simțim față de călugări, ca de altfel față de orice bărbat care a renunțat la femeie, care a renunțat să fie ca noi. Nu-i vom ierta niciodată singurătatea: ea ne umilește și ne dezgustă, ne sfidează. Ciudată superioritate a beteșugurilor!
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre singurătate, despre sfinți, despre sfințenie sau despre gânduri
A fi francez este o evidență: nu suferi și nici nu te bucuri pentru asta; dispui de o certitudine care justifică mai vechea întrebare: "Cum e cu putință să fii persan?"
Emil Cioran în Ispita de a exista, Mică teorie a destinului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre bucurie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ispita de a exista, adresa este:
