Poligonul de echilibru de Constantin Păun

Când amintirile mă ard

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!...

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă-mbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo-n pumni de buzunar,

Pornit pe joacă, revanşard,
În curtea-aceea subţirică...
Când amintirile mă ard!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de taină

M-asemuiam cândva cu-o rădăcină,
Înfiptă adânc în clipa mea de taină,
Pe geam pictam, avid către lumină,
Acelaşi ritm de inimă sub haină,

Şi înfloreau pe rând garoafele şi crinii,
Căldurile vuind din dedesubtul meu,
Striveam puterea şi o vindeam genunii,
Cu tot ce-n noi se-nfiripa mereu...

M-ademeneam cândva c-aş fi filonul,
De aur ce hrăneşte-un mugure pe ram,
În universul sferei ţinteam cameleonul...
Şi liniştea crescuse în fiecare ham!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina de taină

Să veniţi la cina mea de taină,
să veniţi, să nu lipsiţi niciunul,
voi fi un rotocol ascuns în taină,
să veniţi;să revedeţi lăstunul.

Lăsaţi cu Dumnezeu ce-aveţi prin tindă;
în capul zării totul să se aşeze
vă chem la masa mare cu oglindă,
să văd clepsidra pusă în speteze

Trecutul se înnoadă, se face ghem ca globul;
făpturile gingaşe au plete şi mustăţi,
nu ve-ţi vedea columna, comedia cu robul;
şi poate doar speranţe de mari singurătăţi:

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul de piatră

Ieri am călcat o piatră şi mi-e sete,
De gura ei cu-njurături viclene,
Mi-e-o foame oarbă să fiu luat în pene
Şi doar iubirea albă să mă-nbete.

Mi-e dor nespus să beau ca Diogene
Mâhnit c-am ridicat-o de sub ghete;
S-o dau ca pe-o fiinţă între fete,
Cu sânge-n ea, cu inimă şi vene

Şi-aş vrea ca din prundişul de pe stradă
Să fac un parc cu tei, o grădiniţă,
Ceva durabil, doar cu o peniţă;

Dar piatra ce-o aruncă din livadă,
Vecinul meu, de casă şi portiţă,
E arsă, fără suflet şi e fadă...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud

Irepetabilă cădere, în care n-am crezut,
Ca într-o oglindă curbă am lunecat în mine,
Pe valuri solitare împuns de întunecime
Unde de restul lumii eram necunoscut!

Şi mă împingea o lotcă aproape vertical,
Spre locul unde nimeni nu poate să mai spere...
Acolo unde se cere şi vama de putere,
Ca aripa să curgă inertă peste val!

Irepetabilă cădere, în nud necunoscut,
Ca într-o oglindă curbă am măturat morminte,
Acolo unde vlaga îngheaţă în cuvinte...
Am stors lucirea minţii să mă preling în lut!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram stăpân pe osie

Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămăşagul pe umerii nopţii. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorinţă.

Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor

Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparţinea oiştei carului mare
şi atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia norocului

Pe geana de veghe am lipit o perlă,
Şansă din roua ochiului întors,
spre mine, arcuindu-mă în clipa de taină,
Călător îndrăsneţ... scoică lunecând
în nisipul sunetului,- izvor de fântână.

Înăuntru frunţii, lunecau corăbii
galbene, arse cu focul întunericului,
pândă a zvâcnirilor de vulpe,
în căuşul palatului de frunze,-cleştar
aburind în tânjirile mele albastre.

Pe steaua de veghe am lipit o busolă,
ochi încercănaţi, aşezaţi a mirare.
Osiile vremii ieşind prin ceasul ierbilor,
cu sevă de pin şi din raniţa paşilor,
verzi căzând... linia norocului!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în oglindă

La primul cântat de cocoşi,
Mama ne umplea buzunarul cu rouă,
Noi plecam uzi până-n cer, radioşi,
Când tata tăia întunericu-n două.

Cupola discretă ne-mproşca cu catran
Dar simţeam cum ne mângâie briza...
Paşii pe cer îi făceam simultan
Plin de jderi, lunecând cu banchiza.

Ne cădea alburii, picături de pe frunte,
Nişte perle rotunde, acolo pe glod,
Dar topeam în ozonul de munte mereu
Duhuri turbate vuind lângă pod

Se rupea întunericu-n palme,
Frământat de mânerul samarului greu,
Stelele reci zornăiau zori mai calme,
Între pas şi-ntre suflet mereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflux

Mi se părea că nu mergeam
Şi mai aveam de mai urcam,
Loveam cu milă în copită,
Mi-se-părând nepotcovită,
duceamPloua imens, ploua abrupt
Şi calul prins pe dedesubt,
Pe drumul neurcat, rămas...
Şi eu la pas şi el la pas!
Pusesem umărul la roată,
Săltând pe cer, mergând pe zloată,
Privind pe murg, cum răsărea
Şi tot urcam şi se părea,
Că-s ţintuit, că-s prins în unde,
Într-un vârtej, ca la Bermude,
Ţineam de frâu, ţineam de roată,
În zloata vieţii încordată,
Dar avansam cât un cuprins...
Toate cadranele s-au stins!
Dar îmi părea că nu mergeam
Şi mai urcam şi mai aveam

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!