Primului ton îi urmează ceva diferit... Cu primul ton am constat că acesta nu este numai o apariție spațială, ci are și o dimensiune temporală. Familia sa se ivește după el. De aceea, pentru prima oară în acest spațiu îngust, avem de-a face cu un fenomen care va rămâne de însemnătate, de esență, pentru tot ce se va ivi mai târziu.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul liber aude cum libertatea este dobândită prin echilibrul contrastelor. Numai libertatea poate înțelege libertatea. Libertate, a fi liber, a se elibera pe sine sunt unul și același lucru. Sunt unul și același lucru pentru fiecare dualitate de acțiuni eliminatoare ale spiritului liber, atunci când sunetului îi reușește să devină muzică.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Sergiu Celibidache despre sunet sau despre muzică
Un singur ton nu poate să devină muzică. Dimensiunile activității în extensie care se îndreaptă, împotriva inerției atotcuprinzătoare și a tendinței atotcuprinzătoare, spre dispariție, se materializează doar prin manifestarea următorului ton. În diviziunea fenomenului de bază, în deslușirea familiei sale, există deja ceva ce nu poate fi interpretat.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tonul îl atinge pe om direct și inevitabil și evocă reflexe libere, necondiționate, neținând cont de niciun fel de determinare specific individuală (rasă, gen, situație socială, vârstă). Pentru acest scop, el percepe, atunci când ipotezele sunt astfel reunite, o echivalență apropiată și de neconfigurat în lumea atinsă de afect a subiectului receptor.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Integrarea nu are nimic de-a face cu conceptul matematic și formal-logic al reînființării unității din diferențiere. Nu este vorba despre o reînființare, ci despre o nou-înființare unică și primă, care nu pretinde decât o condiție: aceea a relațiilor (relații existente între părți sau feluri de a fi) care se completează reciproc și se complementează între ele.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În unitatea generatoare multitudinea dispare. Putem avea de-a face numai cu acest "unu" pentru că și noi înșine suntem "unu". Când ne confruntăm cu o multitudine existentă nu putem să începem nimic cu ea. Pentru a ne-o însuși trebuie ca mai întâi să devină "unu". Și ne-o însușim pentru a deveni liberi pentru următoarea însușire. Onepointedness este capacitatea spiritului de a cuprinde tot.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce se mișcă? Materia crudă substanțială: o coardă, o masă de aer sau de metal. Știm că totul este mișcare. Dacă sunetul este mișcare, atunci ce diferențiază sunetul, care poate deveni muzică, de celelalte mișcări? Structura sa specifică este de neînlocuit, care îi stă la bază: vibrațiile egale și constante. Pentru o anumită unitate de timp, același număr de vibrații: aceasta este esența tonului muzical.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprinderea a două spații separate corespunde singurului fel posibil de a acționa al spiritului unic, prim și ultim fel de a "nu putea face nimic altceva". Pentru ca spiritul să poată cuprinde, el trebuie să încheie cu multitudinea, trebuie să iasă din ea, trebuie să se afirme împotriva ei. Pentru că multitudinea apare etern nouă este necesar ca abilitatea reducerii etern consumate să rămână aceeași.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onepointedness-ul spiritului aude relația dintre cele două. În această relație nu este de față nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micșorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Pășirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Articularea a două tonuri egale este un proces de contrastare care își menține locul și rolul înăuntrul întregii expansiuni. Expansiunea este pășirea în spațiu și timp, purtată mai departe. Esența fiecărei-expansiuni spațio-temporale este dată de legătura impenetrabilă, natural organică, "așa și nu altfel" dintre toate articulările implicate în această dezvoltare. Toate sunt atribute evidente dintre aceste întrepătrunderi.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Despre fenomenologia muzicală, adresa este:
