Dacă scoatem din discuție proza poetică și poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alți oameni, nu pe el însuși. Parcă așa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul ființei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbește despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă și complexă a poetului și a demersului său creator.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Silvia Velea despre frumusețe
Când și cum am început noi oamenii să ne simțim invadați de simpla prezență a celorlalți? De când n-am mai simțit vecinătatea unui semen al nostru altfel decât prin gardul de la curte, altfel decât prin ușa de la intrare, altfel decât prin curentul de aer pe care îl produce trecerea grăbită și nepăsătoare a trupurilor unul pe lângă celălalt?
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A crea, indiferent ce (ființe, lucruri, emoții), este un act religios în sine. Asta este esența universului. Asta este esența lumii. Asta este esența omului. În ultimă instanță, asta este esența lui Dumnezeu, care este și creatorul, și creația sa, și actul creației.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul trebuie să fie o dovadă de încredere, să fie cel mai frumos dar pe care oamenii și-l pot face. Un dar din iubire, pentru iubire. Nu o sabie cu două tăișuri. Dacă nu vrem sau nu putem spune adevărul așa cum îl simțim, asumându-ne riscul de a fi neînțeleși sau greșit înțeleși, atunci mai bine să nu spunem nimic.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Femeia s-a ridicat pe jumătate, privind în larg. Nu-i vedeam chipul, dar am simțit cum umerii i se adânceau în brațe, cu oasele trosnind dureros, cum gâtul i se arcuia în față, ca un lujer ofilindu-se melancolic, cum degetele se învinețesc, încleștate în nisipul mult prea puțin adânc și mult prea mișcător pentru nesiguranța ei.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi, mărturisesc cu mai multă ușurință că nu știu adevărul despre o mulțime de lucruri, dar mai ales că nu este important pentru mine să am o părere despre toate. Că fiecare nuanță a adevărului, fiecare reflexie pe care o pot percepe cu mintea sau cu sufletul este un adevăr în sine, nu un fir care trebuie neapărat brodat în amăgitoarea țesătură a cunoașterii.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre suflet
Prefer să știu că lucrurile sunt misterioase, fără a dori să le deslușesc misterul. A-l pătrunde, misterul, nu înseamnă a înțelege "mecanica" lui, ci a trăi într-o permanentă stare de mirare. În "Culoarea purpurie", Shug spune un lucru care îmi merge la inimă: "Mai mult decât orice, lui Dumnezeu îi place admirația." Nu știu dacă lui Dumnezeu îi place să fie înțeles, dar cu siguranță îi place să fie admirat.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre viață
Limbajul literar, cred eu, nu se deosebește de limbajul muzical. Cuvintele au o muzicalitate intrinsecă, au euritmie. Ideile sunt arii. Tot ce am de făcut e să las ideea să se exprime liber. Apoi umblu la acordul fin, la reglaje. Sau, cum ar spune Stephen King, "îmi suprim drăguțele", acele părți, care, deși sună bine, ori nu sunt relevante pentru idee, ori o îngreunează, așa cum îngreunează prea mult polen aripile unui fluture.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
E așa de bine să poți privi, să poți gândi, să poți simți ceva fără legătură cu viața ta! Ceva care există în sine și pentru sine... Mai ales o astfel de comunicare lipsește între oameni. Ne înlănțuim vorbele sau tăcerile într-o continuă provocare. Dar ce liniștitor plutesc în văzduh aceste cuvinte sau tăceri neprovocate! Ce frumusețe ireală au, ca în "O mie și una de nopți"! E atât de bine să fii și să lași și pe altcineva să fie!
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu când ascult muzică mă contopesc cu sunetele. Au formă, culoare, consistență. Au gust, miros, mișcare. Le aud cum dansează prin întuneric. Cum se îmbrățișează. Văd cascade multicolore de armonii. Simt adierea lor blândă pe lângă tâmple sau, dimpotrivă, vârtejul stârnit dintr-odată pe corzi... Le inspir parfumul discret. Le las să se topească pe limbă. E ca și cum artistul s-ar fi sublimat în toate aceste sunete, iar eu ascult muzica sufletului său.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Memoriile păsării Phoenix, adresa este:
