Umbrela
Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...
Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...
Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu ştiam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am păţit la fel:
Când m-a simţit iubind, şi-a luat zborul
Din stomacul meu, ca nişte fluturi,
Gonind cu viteza luminii
[...] Citeşte tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalom Sabat
Eu sunt un vultur plin de măreţie,
Trăiesc din ameţeala cerului;
Tu eşti o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-şi caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aş da pe tine.
De la o vreme, însă,
Eu zbor cu şoimii şi areţii,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.
De la înălţimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipseşte,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
şi, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
[...] Citeşte tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă oarbă
Merg de-a-ndărătelea de când mă ştiu,
Şi-această funcţie, născând organ,
Mi-a dezvoltat la spate ochiul viu
Ce se transformă zilnic în ochean.
M-oi fi-ntâlnit în cale cu iubirea,
Pe care-oi fi călcat-o, căutând
În faţă, dar în spate cu privirea;
Ocheanul meu să vadă neputând.
De-acum e tot mai clar şi mai agil,
Arareori mai dau în gropi, de prost,
Crezând că, minte-ngustă de copil,
Urmează ce-a mai fost sau n-a mai fost!
Ocheanul meu, (de nu mi-ar fi crescut!),
Mi-arată că nimic din ce-am văzut,
Nici n-am avut, nici nu mai am, nici n-am pierdut,
Ci, orbital, orbeşte am crezut.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poză merită un like
Eu nu iubesc, doar scriu despre iubire,
Scrisori la care nu primesc răspuns;
Destinataru-i doar o amăgire,
Ce niciodată nu-i îndeajuns.
Eu nu iubesc, doar sunt prea-plin de tine,
Te-atrag şi te respir şi te resping,
Mă zbat, aştept şi te aştern pe mine,
Să-mi ţii de cald, stingher să nu mă sting...
Eu nu iubesc, urăscu-ţi ezitarea,
Buzele-n şoaptă, capul pe-o ureche,
Şi te tratez precum oceanul marea,
Deşi, privit din cer, îţi sunt pereche.
Eu nu iubesc, urăsc acest cuvânt!
Şi tu la fel, de asta sunt convins:
Nu ne-am făcut o poză pe pământ,
Să ne uităm în altul, înadins!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua voastră... nu mă bag
Mă pregătesc de ziua lor,
Şi nici nu ştiu ce se mai face;
Să le vorbesc despre amor,
Nici nu mai cred, nici nu le place.
Să le minţim că sunt frumoase,
Nu prinde, că s-au săturat;
Majoritatea sunt prea grase,
De-atât amar de aşteptat.
Să le mai cumpărăm o haină
Sau câteva bijuterii?
Să le şoptim, precum o taină:
Vă mulţumim pentru copii?
Nimic se pare că nu ţine
Decât o zi, deci nu mă bag
În a bărbaţilor mulţime;
De ziua voastră, mă retrag.
[...] Citeşte tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la războiul electronic!!!
Am un laptop, ce devine
Râşniţă, pe zi ce trece:
Sforăie la fel ca mine,
Cănd beau berea foarte rece!
M-am gândit să-mi iau tabletă,
Că e mai silenţioasă,
Dar zgomotul se repetă,
De-mi vine să fug de-acasă!
Mi-am pus net pe telefon,
De banii ce mi-au rămas;
Un motor de avion
Mă-nsoţeşte, pas cu pas!
O să-mi bag în fund un cip,
Conectat la satelit;
Când mi-o da nevasta bip,
Să cred că-i un fâsâit!
[...] Citeşte tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot şi vreau să fiu stăpânul lumii. Un singur lucru îmi lipseşte: stăpâneşte-mă tu!
aforism de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "toată lumea e a ta", ea nu te simte stăpânul, ci robul său.
aforism de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aproape alb, adresa este: