Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Aproape alb de Marius Robu

Urmașii mei trag linii după mine

Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Și m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluș, în loc de inerție,
Și legile frecării, din fizică, de tată.

Copiii mei n-au învățat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie trași,
Lăsând rugina de la cei doi plași
Ca două dungi, pe pașii mei să ningă.

Deși sunt încă niște copilași,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi pași.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hora sfârșitului

Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.

Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.

Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.

Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hora sfârșitului

Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.

Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.

Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.

Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi fi

Deși sunt om și am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârșit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puțin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
Să văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la față,
Iar vulturii, dezamăgiți
De veșnica și noua viață,
Vor fi de mine ispitiți.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chestii de-astea

Sunt cu Dumnezeu pe mână
Și ne tot dăm câte ceva
Pe sub tejgheaua tăcerii:
Eu îi întind niște nimicuri
Cum ar fi o rugăciune, o zi de post,
Viața mea, chestii de-astea...
El mă face să-nțeleg
De ce nu ne-am întâlnit la timp;
Dacă există suflete pereche,
De ce nu te iubesc dacă
Te iubesc, chestii de-astea...
În răcoarea serii,
Când el mă dă afară din prăvălie,
Mă furișez și(-n) gol sar pe fereastră,
Satisfăcut, visând frumos c-am fost la Tine, că
Ne iubim, chestii de-astea...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pândarul ploilor fecunde

Sunt un ocean de sentimente
Și ploi în mine-aștept să cadă,
Hotarele-mi sunt continente,
Iar mohorâtul cer mi-e pradă

Pândesc în liniște făptura
Mai nesfârșită decât îs,
Voi da pesemne lovitura
Când norii m-or lua în râs,

Apropiindu-se de mine,
Scuipându-mă ca pe un mort,
Nemaiputându-se abține,
Crezând că veșnic îi suport.

Jucați-vă deasupra mea,
Cum a făcut-o și amorul
Care, crezând că mă pândea,
În colții-mi și-a pierdut umorul!

[...] Citește tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastă corectoare

Stau căzut pe gânduri.
Îmi spun că sunt greu.
Stați voi pe mine, le răspund,
Țineți-mă bine!

Când eram copil,
Înainte de Crăciun,
Într-o dimineață,
Tata pregătea un laț de sârmă,
Iar mama punea la foc, în vase mari,
Apa.

Veneau cei mai voinici vecini,
Scoteau porcul din coteț
Și-l puneau jos.
Eu, de obicei, țineam de coadă;
Ceilalți îngenuncheau...
Începea ritualul.

V-am dat o idee, gânduri voinice.

[...] Citește tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un tăciune și-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...

Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

[...] Citește tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un tăciune și-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...

Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

[...] Citește tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbrela

Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...

Ce se căznește fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credința
Că semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 14 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Aproape alb, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Marius Robu

Marius Robu
filosof, poet, epigramist și aforist român

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!