Orice contemporaneitate are două cozi: o coadă a restaurației și o coadă a inovării - și una e mai rea decât alta.
Marina Țvetaeva în Poezii, Prefață (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi zeii fac doar daruri măsluite
Și-n vaduri râuri putrede scânteie;
Zburați în porți de-amurg nemărginite,
O, porumbițe ale mării zeie!
Eu mă voi stinge pe nisipuri grele.
(În care zi de timp necunoscută?)
Privesc la anii tinereții mele
Ca șarpele la pielea lui căzută.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (17 octombrie 1921), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marina Țvetaeva despre prezent
* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mânii, iubiri - ne-au frânt!
Vai, ochiul plânge, plânge!
O, Cehia plângând!
O, Spania în sânge!
Furi, munte, - negru nimb,
Lumina cu încetul...
O, Tată,-i timp, e timp
Să-Ți dau napoi biletul!
Refuz să fiu - refuz!
Refuz această viață
În Bedlamul ursuz!
Refuz cu lupii-n piață
Să urlu! - o, nu pot.
Și cu rechini bezmetici
Pe șes refuz să-not -
Pe spate. - Ochi profetici.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (11 mai 1939), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marina Țvetaeva despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îți mulțumesc, Părinte,
Pentru Uscat și Mare,
Și sângele fierbinte,
Și-un suflet ce nu moare.
Și carnea fermecată,
Și apa dând răcoare,
Și dragostea-nfocată,
Și vremea schimbătoare.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate cele din viața mea le-am îndrăgit și le-am iubit prin despărțire nu prin întâlnire, prin ruptură nu prin contopire, și nu întru viață ci întru moarte.
Marina Țvetaeva în Poezii, Prefață (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marina Țvetaeva despre iubire
Ca pe-o lacrimă fierbinte
Ochiu-mi picătura simte.
Sus, în slăvile divine,
Cine plânge pentru mine?
catren de Marina Țvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La fereastra mea înaltă
Chipul cerului străluce.
Pe perete, la mansardă
Soarele-a făcut o cruce.
Umbra ramei nu tresare
Pace. Veșnice tăceri.
Și deodată mi se pare
Că-s înmormântată-n cer.
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Foșnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî - nătâng -
Domnul ce n-a hotărât.
Nu-i foșnește-azi ramul crud.
Peste cioturi crește spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.
Negre cercuri minunate,
Ochii ți-i visez și-acuma.
- Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin dușmănie numa.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (20 august 1917), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Poezii, adresa este: