Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mariana Dobrin despre plâns, despre lumină, despre visare, despre timp, despre stele, despre prezent sau despre gânduri
Verde marin
Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Dobrin despre mâini
ClanȚa
La o ușă-i necesară,
Împreună cu o ială,
Dar la soață, bunăoară,
Clanța este sigur... boală!
epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ministru exigent
Nimeni de control nu scapă,
Nu stă la discuție,
A băgat pe mulți la apă,
Că dorea să-i curețe.
epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Dobrin despre dorințe
Orientare
Când simți că se împarte
Inegal ciolanul mare,
Se retrase la o parte
Însă, vezi, spre partea mare.
epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârf de inimă
Despre iubire
pot să scriu
numai cu vârful inimii
cuvinte,
luminile și umbrele
urmelor mele.
Când înmuguresc
zboară în soare,
se avântă pe mări zbuciumate
sau călătoresc în infinit.
Pentru cineva străin
sunt simple
înșiruiri fără sens.
Numai tu,
Le-ai putea înțelege.
poezie de Mariana Dobrin (21 aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Dobrin despre inimă, despre iubire, despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ajunul
La Sărbătoarea de Crăciun
Noi colindăm din casă-n casă,
Ne punem straie moi și calde
Și stăm cu Dumnezeu la masă.
Să se-ncălzească lângă vatră,
Că vine și El de departe,
Să-I facem patul să se culce,
Să-I dăm veșminte noi, curate.
Când Marea Stea va da de veste
Pe toată fața pământească,
Și Magii toți când vor veni,
La noi, aici, au să-L găseasca.
Nu-n peșteră ca alte dăți,
Dormind pe piatra friguroasă,
În anu-acesta, de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.
poezie de Mariana Dobrin (decembrie 2008)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Dobrin despre religie sau despre Dumnezeu
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și Mariana Dobrin despre suflet
Fântâna
În ciutura neagră, bătrână,
îmi tremură greu amintirea,
iar cumpăna veche-a fântânii,
ce-și știe de veacuri menirea,
scrâșnește strident într-o doară
când apa o urcă-n lumină
să stingă pârjolul de vară.
Când gura-nsetată mi-apropi
de buza ciuturii plină
și sorb cu nesaț povestea adâncului,
mă-mpărtășesc din viața
ce țâșnește ca ofrandă,
din seva pământului.
Prin cântecul ciuturii pur
chipu-mi privesc
în oglindă mai clar
și spăl cu răcoarea ei fardul,
întins ca o mască de var,
ce-ascunde a timpului urme
săpate în sigur contur
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Dobrin despre viață
Frunza buclucașă
Nuți și cu frunzulița
Vâlvă fac, ea ne zâmbește,
Nu se sperie domnița,
Toacă banii cum poftește.
Nu conteaza că e criză
Și bugetu-i pe butuci,
I-a făcut pe toți remiză,
Fac la gură toți clăbuci.
Spumegă rău cârcotașii,
Este mare tărăboi,
Se dau mari, toți fac pe așii
Și cu Nuți dau război.
Astfel, fără nici un chior,
Nuți-și face promovare,
Mai aruncă un oscior
Cârcotașilor mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin (2 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!