Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)
Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.
În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.
Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.
Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mariana Dobrin despre timp, despre tinerețe sau despre plâns
Degringoladă
Profesorii fac greve tot mai des,
Învățământul e un cimitir
Că dascăli buni și tineri nu mai ies,
Ministrul îi tratează... cu sictir!
epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!