Ochiul boului romanița mare cu nasturele de aur în mijloc, cu
petalele albe împrejur; garoafa sălbatică, cu tulpina înaltă, cu floarea roșie puțin învoaltă; sânziene
galbene și albe cu ciorchinele lor de floricele gingașe; iarbă înspicată, mirositoare, toate își arătară
podoaba în lumina cea tânără.
Cât bătea ochiul se întindea marea de verdeață a luncilor. Mireasma tare, sălbatică a zecilor de
ierburi și flori felurite, amețea ușor, ca o băutură nevăzută, pe cosașii care se înșiruiră în lunci, și
începură să se legene, aplecați, în urma coaselor.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "File din cartea naturii" de Ion Agârbiceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi ce a mai spus Ion Agârbiceanu despre tinerețe
Iarba se culca împăcată cu soarta, știind că i-a venit vremea să lase locul otăvii.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din brazdele de iarbă, din miriștea verde rămasă în urmă, pătrundea în văzduh, se împânzea
deasupra luncilor un aer nou amărâu, cu un miros abia nuanțat de sânge. Tot mai multe brazde la distanțe egale se înlineau de-a lungul delnițelor...
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O săptămână de primăvară învie lumea.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Agârbiceanu despre timp
Numai oamenii nu se înspăimântară de toanele iernii.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Agârbiceanu despre iarnă
Soarele s-a ivit strălucitor de prospețime, de tinerețe și se înălța biruitor în seninătatea cerului.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Agârbiceanu despre Soare
Pogănicii, când intră în căldura din casă, cu degetele cârlig, cu buzele crăpate, cu obrajii arși de
foc, au lacrimi în gene, de care ei nu știu nimic, ci încep să spună cu glas tare, aproape zbierând, cât
de mult au arat azi.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea a stăpânit și până acum peste hotar, dar după ce au început să cânte ciocârliile, părea și
mai adâncă. Din înălțimi pătrundea clar și mărunt ciripitul, tot mai imaterial, cu cât se înălțau în cer
păsăruicile cele sure.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea mirosea încă mereu a iarnă, văzduhul părea îmbâcsit cu praf fin de
cenușă. Oamenii purtau căciuli și clicine peste pieptare, pogănicii băieții care mânau vitele pe
brazdă aveau buzele crăpate și mâinile îngroșate, roșii ca racul, dar tot aveau inimă să pocnească
din bici și să strige vitelor pe nume.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vreme a stat încordată lupta între iarnă și primăvară câteva zile. Poate deasupra văzduhului
de cenușă s-au tăiat în săbii, pentru că într-o bună dimineață sabia primăverii a despicat plumbul de
sus, și vânt cald de la miazăzi, cu mireasmă de verdeață a umplut lumea, fugărind norii cei
încremeniți parcă într-unul singur.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din File din cartea naturii, adresa este:
