Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Duminica poemului mut de Dragoș Niculescu

Logodnă marină

Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.

Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.

O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.

Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Heraldică

Am fost hrănit de mame cu burțile frumoase,
mi-au nechezat în sânge huțulii ursitori,
când adormea speranța aveam dureri de oase,
când pârâia norocul mă bântuiau fiori.

Îmi amintesc cum vara mă înecam periodic
și mă trezeam când toamna spărgea câte-un pahar,
cum frecventam iabrașe dintr-un ținut mai nordic
și-nsămânțam valută, să par mai gospodar.

Și nici nu mai contează de chiar au fost acestea,
corsar de-am fost pe mare, de-am fost băiat model,
mă-mbăt ca cu Băbească doar când gândesc povestea,
parcă străbat cu trenul saloane de hotel.

Hai, Doamne,-ntoarce roata, sunt vremurile triste,
nici hoții de corăbii nu mai muncesc cu spor,
pe Bistrița luntrașii vomită în batiste
și-acarii sorții Tale fug pe păuni în zbor!

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haiduc modern

Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu și-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
și cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.

Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger și c-un papuc de sfânt
și-arunc răvaș în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minții o pală grea de vânt.

Mai strangulează viața vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorții și-apoi închid frenetic,
mizând pe toți cocorii ce fug spre cald înot.

Aduceți mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
și-ntârzie pe șine, la gară, însăși moartea,
și popii disperării devin tot mai impuri!

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea de după

Eram doi îngeri ce cântam din surle,
De mult povestea noastră s-a sfârșit,
A mai rămas doar visul ca să-și urle
Neîmplinitul rost în infinit.

De-atunci am mai îmbătrânit în vreme,
Ne ducem pasul parcă tot mai greu,
Căci n-are cine-n dragoste să cheme
Pe celălalt, și-i liniște mereu...

Și trec zăpezi și ploi și-un chin de soare,
Și cad mai mult imperii decât cresc;
Noi tot purtăm în piept un glonț ce doare,
Cu care ne-a-mpușcat Tatăl Ceresc.

E inutil să căutăm făptașul –
Vulgarizăm ce-a fost să fie dat,
Destul că-n veci ne va lipsi nuntașul
Și-un scâncet de copil nou și curat.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râul

Lângă râul acesta am crescut,
lîngă râul acesta am descoperit copacii
și adâncimea pădurii, lângă râul acesta
am învățat pentru totdeauna mirosul apei.

Primii oameni pe acest râu i-am văzut,
cu fețele arse de soare, cu plutele lor din
trunchiuri, cu acele cufere împletite din răchită,
în care n-am știut niciodată ce duceau.
Omul îmbrăcat în cămașă largă și lungă ca o
rasă preoțească, ce și-a întins brațele înspre
răsărit și apus în apele acestui râu s-a înfipt
ca o cruce mare și albă. Pe malul acestui râu
număram cocorii sub primele frunze
ale toamnei.

Eram copii, încă nu știam că aici nu este
nici un ecou, că tot ce vorbim dispare pentru
totdeauna, se topește în vuietul surd al apei
ca într-o vată lichidă ce nu întoarce nimic înapoi,

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plimbare

Străjerul apăru în noapte de nicăieri.
Era mai impunător ca niciodată, părea un
uriaș, așa cum stătea, drept, în armura bombată,
cu picioarele metalice înfipte solid în pietrele străzii,
sub unduirile de lumină ale lunii.
În spatele lui se profila podul și râul liniștit,
aproape nemișcat.

"A apărut străjerul, mi-ai spus, în timp
ce ne plimbam și te strângeam la umărul meu.
Și pare mai falnic ca niciodată... Să-l atingem,
să-i atingem măcar o dată armura!"
"Străjerul nu poate fi atins, ți-am răspuns eu. Să nici
nu te gândești măcar vreodată să-l atingi pe străjer!
Străjerul nu poate fi atins. Ar dispărea cu totul și pentru
totdeauna și, odată cu el, întunericul nopții, și noi am dispărea
odată cu el. Nu ar mai rămâne nimic din noi, din dragostea
noastră", ți-am spus eu în timp ce tu îți culcai
capul la pieptul meu și pașii ne purtau de-a lungul
râului, pe strada umedă și pustie, cu arcade de piatră.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mașina timpului

Spuneți-mi, cât e ora?, căci ceasurile țipă
Din iarba cea turtită de tăvălugul minții
Și sub dictatul vremii abdică-n masă prinții,
Și toți profanatorii de vieți fumează pipă.

Spuneți-mi, cât e ora de tremură copacii?
Sub umbra lor bolnavă de se vânează câinii?
Aduceți pârlitoarea pe secătura mâinii
Și-un popă peste nație să biciuiască dracii.

Spuneți-mi, cât e ora?, căci mă arunc în mare,
Afară bate vântul prin vieți contemporane,
O iau înspre adâncuri ca-n bunele romane,
Către acele liniști de clar-obscur și sare.

Spuneți-mi, cât e ora când pântecul femeii
Păpuși de cârpă naște, cu drumul previzibil
Și-n cinematografe doar Omul invizibil
Mai intră fără plată, să vadă cum tac mieii?

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnișoară

Stimată domnișoară, sunt îngerul tomnatic,
născut dintr-o beție a saltului în gol,
port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic
și vulturii dorinței, flămânzi, îmi dau ocol.

Privește, domnișoară, cum construiesc soldații
un pod de bărci legate pe fluviul dintre noi
și ne întind bucata de pâine evadații
din închisoarea clipei ce-apasă pe-amândoi.

Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse,
când mă zbăteam ca leul în cușca unui vis
și salahorii pâclei se zguduiau de tuse,
cărând în lăzi de zestre nămolul din abis.

Cum să-mi îndrept aripa cea frântă și murdară
când plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier
înpustiit, pe care doar ciorile coboară
în spasmul cumințeniei ce strânge ca un fier?

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până atunci

Se albăstrește cerul, e semnul lui de viață,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiași clipe a sărbătorii fără trâmbițe.
De-acum încolo copiii se vor naște singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaților fără chip vor deveni
fete în case uriașe, părăsite, cu geamurile veșnic
deschise înspre câmpuri.

Să începem să cunoaștem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viață, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmașilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să își ia murături proaspete.

Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasa altor vremi

Tu mă adormi, căci porți miros de lapte
Și-n părul tău curg râuri cu smochini,
Iar pe genunchii-ți roz iau foc în noapte
Vechi acatiste scrise-n iambi felini.

Atunci când popii, galbeni, cad în transă,
Când falși fachiri se scurg pe funii-n jos,
Lovindu-mă de frunze-ți cer o șansă
Și pregătesc pocale cu spumos.

O, tu, sălbatico, ce porți în vene
Suav parfum de străzi și de-nserat,
Lasă-m-o clipă să-ți fac vânt cu pene
Și să te ung cu-arnică pe păcat!

Tu cea crescută-n nunți de felinare,
Împărățind hoteluri de nevoi,
Aprinde-mi foc și scrâșnet din amnare
Și-apoi aruncă-mi zdreanța în noroi!

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Duminica poemului mut, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!