Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Duminica poemului mut de Dragoș Niculescu

Nesfârșita toamnă

Banca fusese așezată prost, cu fața înspre peretele
casei, și nu înspre în afara ei, înspre câmp.
Se vedea puțin, fără perspectivă: peretele casei,
două geamuri, ușa de intrare, burlanul, streașina
acoperișului; lateral-dreapta, după casă ‒ drumul,
puțin înălțat, porumbul, niște dovleci și uneori
Mutu, sau altcineva, care trecea în căruță sau pe jos.
Stăteam pe bancă amândoi, într-o tăcere desăvârșită,
ne iubeam, ne țineam mâinile una într-alta și, cu fața
la peretele acela, ne gândeam la treaba asta cu banca ‒
cum fusese ea așezată de nu puteam să vedem nimic.
Și nici de mutat nu puteai s-o muți, era o bancă
extrem de grea, solidă, de pe vremuri, parc-ar fi fost
înfiptă în pământ, cimentată cumva, ‒ nu se mișca deloc.
În toți anii aceia fierbinți am trăit cu convingerea că trebuia
să ascundă un sistem de prindere, ceva. De fapt, și
îmbătrâniserăm amândoi iubindu-ne, știam multe, sau ni se
părea că știm, dar odată cu noi a trăit liniștit și nedezlegat
și misterul acestei bănci, el ne-a legănat copilăria,
adolescența și, acum, maturitatea, și cine știe ce va mai fi...

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Duminica poemului mut, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook