În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar și până la acea distanță. Acum însă, parcă pălea în fața măreției lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puțin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; așa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Traian mi-a spus că...
Lucian: Cine?!
Diana: Domnul director, dragul meu.
Lucian: I-ai spus Traian.
Diana: Doar e numele dânsului.
Lucian: Prenumele, mamă!
Diana: Sigur, prenumele...
Lucian: De când îți permiți să-i spui pe numele mic directorului, mamă?!
Diana: Am greșit, dragul meu.
Lucian: Desigur, ai greșit...
Diana: Evident. A fost doar o greșeală de exprimare.
Lucian: Sper să fi fost doar atât...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: E adevărat, are o privire intimidantă, dar nici chiar așa...
Dora: Aș... Ia spune-mi, sincer, tu de câte ori l-ai privit fix în ochi până acum, de când sunteți colegi?
Lia: Eu?! Sincer?! Nici măcar o singură dată; n-am îndrăznit...
Dora: De ce?
Lia: Ți-am spus: Are o privire intimidantă, care te îngheață, te înfioară.
Dora: Ah, ce încurajator...
Lia: Hai odată, ce naiba! Parcă ai fi copil, așa te porți!
Dora: Tu vorbești?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrară în casă; Lucian ultimul. Un motan gri sări în brațele Liei și începu să toarcă mulțumit; nu părea a fi deloc interesat de papagalul de pe umărul stăpânei sale. Auzind voci, domnul Stancu se apropie de ei. Nu reuși să-l observe prea bine pe tânărul sosit, căci atenția îi fu atrasă de papagal, care-l întâmpină cu următoarele cuvinte, cu glasul său pițigăiat. Lucian intră totuși în cameră, deși el parcă n-ar fi dorit. Spre surprinderea lui însă, domnul Stancu se arătă destul de amabil.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, animalele nu erau foarte speriate, mai ales că se aflau la adăpost de ploaie. Cu toate acestea, domnișoara biolog se trezi, pentru a-și mai liniști vietățile cu prezența ei plăcută, pentru a nu risca să se creeze panică. Trecu cu drag pe lângă fiecare, alintându-le în șoaptă cu câteva cuvinte dulci, izvorâte din adâncul sufletului ei plin de iubire pentru toate, câteva cuvinte rostite cu blândețe. Era suficient pentru ca animalele să se simtă în siguranță în acel loc; se liniștiră toate, ca prin farmec.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Goangele... Domnișoara biolog le admira; încercă să-și expună motivele pentru care ea le considera deosebite. Că nu erau frumoase; aspectul lor nu conta! Ea însă nu le considera deloc urâte, sau oribile, cum cred majoritatea oamenilor despre ele. Erau niște creaturi, în general, neînțelese de marea majoritate a oamenilor, însă niște adevărate supraviețuitoare. Aceste creaturi existau încă dinaintea apariției dinozaurilor, au continuat să existe și-n timpul dominației dinozaurilor și după dispariția acestora; ca dovadă, încă există și-n prezent.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela se simți oarecum ciudat în brațele comandantului, la pieptul lui gol, de parcă din doctorița cea eficientă și aprigă, care știa sigur întotdeauna tot ceea ce avea de făcut, s-ar fi transformat brusc într-o fetișcană vulnerabilă și timidă. În spatele lor auziră o tuse înnăbușită, de parcă cineva le atrăgea astfel atenția asupra sa. Stela se despinse din brațele comandantului misiunii, iar el își întoarse privirea spre cel ce intrase în încăpere. Fiindcă fusese mult prea fericit, nici nu auzise ușa deschizându-se, nici când respectivul intrase în cabinet; la fel și Stela, nici ea nu sesizase acest amănunt.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca de obicei, mâncarea, de a cărei pregătire se ocupa în ultimul timp, de vreo câțiva ani bunicei, tânărul Lucian, era foarte gustoasă. Mamei lui nu-i plăcea să-și vadă fiul petrecându-și majoritatea timpului liber la bucătărie, cu șorțul legat la brâu, printre cratițe și tigăi, deși băiatului îi stătea bine în postură de bucătar. Sau poate că tânărului îi stătea bine oricum; era un băiat frumos, amănunt ce nu putea scăpa neobservat, mai ales din atenția fetelor. Semăna mai mult cu mama lui, doamna Diana, care era tare mândră de el. Cât despre tatăl său, nu avea nimic în comun cu acesta. În timp ce mama și fiul serviră împreună cina, tatăl cel blond nu se ridicase deloc de pe fotoliu și nu-și întrerupsese activitatea începută, cea de a afla ultimele noutăți din presa locală și națională a zilei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ce vreme! Nu se mai oprește odată ploaia asta?! Hai, măi, puștiulică, altfel ne udăm rău de tot!
Mihai: Nu-mi mai tot zice "puștiulică"!
Alex: Bine, o să încerc. Oricum, hai odată!
Mihai: Dar tu de ce nu mă suferi?
Alex: Ce-ai zis, măi?! Cine ți-a dat asemenea idei?
Mihai: Nimeni; așa am constatat eu.
Alex: Se vede treaba că ai o imaginație foarte proastă.
Mihai: Nu cred; e clar că nu mă simpatizezi.
Alex: Așa ți se pare?! Greșești, măi... Da, știu, ești fost campion mondial, la lupte, n-am uitat; arte marțiale. Ți-ar place să-mi altoiești măcar un pumn zdravăn, nu-i așa?! Ce te oprește?
Mihai: Nimic, dar nu sunt bătăuș, iar tu-mi ești totuși coleg.
Alex: Aha, faci pe drăguțul cu mine... Stai; cum te cheamă?
Mihai: Mihai.
Alex: Așa, da: Mihai... Să nu uit; nu-i greu de reținut.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Aici ai de gând să lași mașina, Iuli; afară, în ploaie?
Iulian: Unde altundeva, dragă?
Diana: În garaj ar fi cel mai indicat, nu crezi?
Iulian: Ar fi, într-adevăr, dar acolo n-are loc; e deja cealaltă.
Diana: Cealaltă e veche.
Iulian: Tocmai; e veche. N-ar rezista afară, în ploaie... Asta-i nouă; deocamdată rezistă foarte bine. Dar cum, îi porți deja de grijă? Parcă nu erai de acord cu cumpărarea ei.
Diana: Acum, dacă tot am luat-o și am dat o grămadă de bani pe ea, e normal să-i port de grijă.
Iulian: Tu ai dat? Eu, dragă; erau salariul și economiile mele. Banii tăi sunt intacți, în siguranță.
Diana: Nu contează...
Iulian: Ai dreptate. Repet însă, deocamdată, nu există motive de îngrijorare în privința ei. Mai târziu, va trebui să luăm măsuri; cred că vom fi nevoiți să lărgim garajul, să-i facem loc și acesteia, lângă cealaltă.
Diana: Vrei s-o păstrăm și pe aceea?
Iulian: Desigur; doar nu-mi sugerezi s-o vindem... E foarte importantă pentru mine! Nu m-am gândit nici o clipă la această variantă. Mă simt foarte legat de ea; n-aș renunța niciodată la ea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
