Să ai ce să pierzi... de Adina-Cristinela Ghinescu

Timpul nu-i singurul ce trece

Cafeaua de dimineaţă,
În somn şi poate ceaţă
Mă văd irosit în spirit fandosit.
Singur şi tăcut ascult pierdut
Simţirile ascunse, suspine ajunse;
Anii cei pierduţi,
Răzvrătiţi şi decăzuţi
Caut în vid: negru, insipid...
Se scurg fremătând, rând pe rând
Bătrâne secunde, noi alternăm în unde
Caste şi latente, ajung şi realmente
Îmi sorb cafeaua acum rece;
Timpul, nu-i singurul ce trece...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am numai eu

Stau în noapte şi îţi scriu
Fiorii încuiaţi cu lacăte grele,
Îi dezleg să iasă din al meu sicriu
A lor cântec să-ţi sfarâme zăbrele.

Cel care a tăcut întâi,
Cum peste toamnă se aşterne ceaţa...
A fost acela ce nu a spus: "Rămâi!"
Şi fost-ai tu iubite, sau poate însăşi viaţa.

Cea care stă întotdeauna şi aşteaptă,
Cum acele de ceas revin mereu...
Să fi fost nălucă... poate adevărată,
Dar nu vei şti nicicând că fost-am numai eu!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focar de străluciri obscure

Strânsă într-un pumn, o viaţă,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare şi de gheaţă,
Trezit, un cuget medita.

Tangenţiale simţăminte, trezite şi ele,
Din iubiri lirice despărţite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renaşteri înăbuşite.

Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferenţa
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijenţa.

Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste renunţă

Rănind fierbinte
Pe buze de dor cules,
Doar săruturile tale-am ales,
Prin tăceri de cuvinte...
Perle de regăsiri în colet
Zvâcnind în muzica unui cvartet
Ce iarăşi se simte.

Aşteptând lângă tine,
Petale din mii de fiori
Din nopţi s-au scurs până-n zori,
Uitându-mă însăşi pe mine...
Lăsând vreme fără clipă
Să treacă morbid ca o gripă,
În ploi de suspine.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă în melancolie

Sete de ascuns, pribeag şi rătăcit
Simţeam de nepătruns totul spre sfârşit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune şi ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îţi cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îţi e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine aşa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Aşa poate mereu, o lume de mistere
Un chin şi o plăcere,
Ce-aş fi înţeles-o eu!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul ascuns

Ascuns între poveşti necuvântătoare
ascultam poezii de mreje picturale,
în locul unde ajuns-am eu străpuns
neştiut, nedorit, dar sfinţit şi uns
cu pagini plumbice şi rare.
În treceri de timp – piese a unui joc –
ajunsă e raza lumină de mijloc
într-al meu zid controversat şi nepătruns,
dar veşnic dorit şi neajuns.
Secret în cea-ngropată regăsire,
m-am bucurat să pot cânta
legende cu miez de iubire
ascunse şi ele într-o stea.
Mister desluşit şi-ncheiat,
oaza de taine se risipeşte...
n-a fost ascuns şi tulburat
decât doar iubitul iubind neîncetat
şi care tot mai iubeşte...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

Între lumini ascult cum forma sădită,
Dintr-un mit angelic spre perfect
Se regăsise atunci într-un blestem infect
Devenit tacit soarta răscolită.

Sădeam pe-atunci seminţe moarte
Şi nu lăsam nisip să curgă,
Sădeam zadarnic desueta rugă
Unei clepsidre triste a minţilor furate.

Între lumini, petale-ngheaţă în suspine,
Cum se pornesc orele să plângă!
Forme demonice trufaş trupul alungă
Şi totodat' luptând cu al său sine.

Unor comori înşelătoare te-am pierdut
Pe tine, inocent copil de ieri,
M-am pedepsit poruncii când te-a ales să speri
A fi ce erai ieri, atunci când te-ai născut.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secundă, zi sau ani (Timpul te învaţă)

rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simţi, dar eu simt... ah, a câta oară!
mă fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist şi lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopseşte-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig şi cald,
alţii doi suntem: bogaţi, dar şi sărmani,
timpul te învaţă tot ce poţi să ai:
secundă, zi, sau ani...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând supusă

Şi mă privea neliniştit
Într-o culoare despletită,
În locul care mai stingher
El se simţea, iar eu gonită.

Se zice că eu l-am chemat
Să îmi arate a mea cale,
Iar el, destinul răzvrătit
Mi-o-nfăţişă în dor şi jale.

Uimirea mea, capăt de drum;
Aşa cum ar fi fost să fie,
Dar n-am s-ajung şi să renunţ
Când am încă speranţa vie.

Au năpădit fiorii reci
Când pleoape grele acum se lasă,
Dintr-o iubire sorbi tristeţi
Cu-aceeaşi poftă virtuoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război telepatic

Aşa de mult mă cerţi în gând,
Cântă migrene şi frustrări;
E balul meu de întrebări
Trimis pe portativ şi rând.

Şi cât de mult reclami o vină
Căzută asupra-mi voluntar,
Viaţa a prins un gust amar
Urc tot mai greu spre o colină.

Aşa de mult răneşti zâmbind,
Să se ridice vanităţi
Regine doar în entităţi
Ce irosesc clipa negând.

Şi cât de mult trimiţi spre mine
Contrariate monologuri,
Tot mai confuz în dialoguri
Rămâi în taină de suspine.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!