Să concepi o dragoste mai castă decât o primăvară care, mâhnită de curvia florilor, ar plânge lângă rădăcinile acestora...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Emil Cioran despre tristețe, despre plâns, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aproape toate operele sunt făcute cu străfulgerări de imitație, cu fiori deprinși de la alții și cu extaze furate.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre suflet, despre muzică sau despre fericire
Poetul: un șiret care-și îngăduie să lâncezească după pofta inimii, care se încrâncenează în perplexitate, străduindu-se s-o obțină prin toate mijloacele. Apoi, naivă, posteritatea se înduioșează și-l compătimește.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre poezie sau despre inimă
Teama de sterilitate îl determină pe scriitor să producă mai mult decât i-ar îngădui propriile resurse, adăugând la minciunile trăite multe altele, împrumutate sau plăsmuite. Sub lespedea "Operelor complete" zace un impostor.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață sau despre frică
Între Plictis și Extaz se deapănă întreaga noastră experiență privitoare la timp.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre timp
Urmărirea semnului în detrimentul semnificatului; limbajul considerat drept scop în sine, drept concurent al "realității"; mania exprimării, chiar la filozofi; nevoia de înnoire în planul aparențelor caracteristici ale unei civilizații în care sintaxa primează asupra absolutului, iar gramaticianul asupra înțeleptului.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre realitate sau despre filozofie
Nu voi putea niciodată să mă împac cu lucrurile, chiar de-ar fi ca fiecare clipă să se smulgă afară din timp pentru a-mi da o sărutare.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă impotenții ar ști cât de maternă a fost natura față de ei, și-ar binecuvânta adormirea glandelor și ar proslăvi-o pe la răspântii.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre natură
Cezar? Don Quijote? Pe care dintre ei, în înfumurarea mea, voiam să mi-l aleg ca model? N-are importanță. Fapt este că, într-o zi, cândva, de pe un meleag îndepărtat, am pornit să cuceresc lumea, toate perplexitățile lumii...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silogismele amărăciunii, adresa este: