Istoria ideilor e istoria urii însinguraților.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre istorie
Abulicii ar trebui să fie singurii care să aibă acces la idei, fiindcă le lasă așa cum sunt. Dacă ideile încap pe mâna sârguincioșilor, blânda brambureală a vieții zilnice capătă chip de tragedie.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungașul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață sau despre timp
- Macbeth
- Macbeth: un stoic al crimei, un Marc Aureliu cu pumnal.
definiție clasică de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această definiție a fost selectată Definiția zilei pe 23 noiembrie 2016.
Să-ți simți creierul: fenomen la fel de nefast pentru gândire și pentru bărbăție.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre gânduri
Dacă un animal se țicnește, începe să semene cu omul. Priviți un câine furios sau abulic; s-ar zice că-și așteaptă romancierul sau poetul.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre zoologie, despre poezie sau despre animale
Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cât de riguroasă e, în schimb, logica fierei...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre bucurie
Nicicând nu poți cădea mai jos decât atunci când îți pare rău după îngeri..., poate doar atunci când dorești să te rogi până la lichefierea creierului.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre dorințe
Timpul îmi e inaccesibil. Neputând să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu; dar nu mă aflu niciodată în el; nu este elementul meu. Neputința mea de a apuca un pic din timpul la care are acces tot omul e zadarnică!
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dobândit ceea ce am eu mai bun dâra de lumină care mă ține departe de lume prin câteva, rare, convorbiri cu ticăloși nemângâiați care, victime ale strășniciei propriului lor cinism, nu se mai puteau agăța de niciun viciu.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre lumină
Să nutrești, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă de un tiran, să te înăbuși sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăști în lipsă de subalterni pe care să-i poți măcelări sau de niscai imperiu în care să bagi groaza pe tine însuți, să fii un Tiberius sărac...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silogismele amărăciunii, adresa este:
