Formați la școala veleitarilor, idolatri ai fragmentului și ai stigmatului, aparținem unui timp clinic în care numai cazurile contează. Ne interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atrage doar fața sa nevăzută.
începutul de la Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului de Emil Cioran (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Privarea literaturii de fardurile care-i acoperă adevăratul chip e la fel de periculoasă ca deposedarea filozofiei de jargonul păsăresc. Să se reducă oare creația spirituală la transfigurarea de fleacuri? Să nu existe substanță decât în afara articulării, în rictus și catalepsie?
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescent, perspectiva morții îmi trezea o spaimă cumplită; ca să scap, dădeam fuga la bordel sau îi chemam în ajutor pe îngeri. Dar, cu vremea, ne obișnuim cu propriile temeri, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în Abis. Și, dacă a fost o vreme în care invidiam pe schimnicii din Egipt care-și săpau mormântul spre a-și picura apoi în el lacrimile, acum, de mi l-aș săpa pe al meu, n-aș lăsa să cadă în el decât mucuri de țigară.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenirea: agonie fără deznodământ.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cât de riguroasă e, în schimb, logica fierei...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a spera
- Să speri înseamnă să dezminți viitorul.
definiție celebră de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abulicii ar trebui să fie singurii care să aibă acces la idei, fiindcă le lasă așa cum sunt. Dacă ideile încap pe mâna sârguincioșilor, blânda brambureală a vieții zilnice capătă chip de tragedie.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungașul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nutrești, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă de un tiran, să te înăbuși sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăști în lipsă de subalterni pe care să-i poți măcelări sau de niscai imperiu în care să bagi groaza pe tine însuți, să fii un Tiberius sărac...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multă vreme am frecventat tribunale cu unicul scop de a-i contempla pe recidiviști, superioritatea lor față de legi, grăbita lor râvnă de a decădea. Și, totuși, ei sunt niște prăpădiți în comparație cu târfele, atât de dezinvolte în fața instanței. Detașarea lor e deconcertantă; n-au deloc amor propriu; nu le rănește nicio ocară, nu le jignește niciun adjectiv. Cinismul e forma pe care o îmbracă, la ele, cinstea. O fată de șaptesprezece ani, măreț de oribilă, îi răspunde judecătorului care încearcă să-i smulgă făgăduiala de a nu mai bate trotuarul: "Nu pot să vă promit, domnule judecător."
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dobândit ceea ce am eu mai bun dâra de lumină care mă ține departe de lume prin câteva, rare, convorbiri cu ticăloși nemângâiați care, victime ale strășniciei propriului lor cinism, nu se mai puteau agăța de niciun viciu.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silogismele amărăciunii, adresa este:
