Formați la școala veleitarilor, idolatri ai fragmentului și ai stigmatului, aparținem unui timp clinic în care numai cazurile contează. Ne interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atrage doar fața sa nevăzută.
începutul de la Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului de Emil Cioran (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre timp sau despre medicină
Timpul îmi e inaccesibil. Neputând să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu; dar nu mă aflu niciodată în el; nu este elementul meu. Neputința mea de a apuca un pic din timpul la care are acces tot omul e zadarnică!
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescent, perspectiva morții îmi trezea o spaimă cumplită; ca să scap, dădeam fuga la bordel sau îi chemam în ajutor pe îngeri. Dar, cu vremea, ne obișnuim cu propriile temeri, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în Abis. Și, dacă a fost o vreme în care invidiam pe schimnicii din Egipt care-și săpau mormântul spre a-și picura apoi în el lacrimile, acum, de mi l-aș săpa pe al meu, n-aș lăsa să cadă în el decât mucuri de țigară.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre moarte sau despre frică
Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cât de riguroasă e, în schimb, logica fierei...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre schimbare sau despre bucurie
Privarea literaturii de fardurile care-i acoperă adevăratul chip e la fel de periculoasă ca deposedarea filozofiei de jargonul păsăresc. Să se reducă oare creația spirituală la transfigurarea de fleacuri? Să nu existe substanță decât în afara articulării, în rictus și catalepsie?
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre pericole, despre filozofie sau despre existență
Să nutrești, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă de un tiran, să te înăbuși sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăști în lipsă de subalterni pe care să-i poți măcelări sau de niscai imperiu în care să bagi groaza pe tine însuți, să fii un Tiberius sărac...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multă vreme am frecventat tribunale cu unicul scop de a-i contempla pe recidiviști, superioritatea lor față de legi, grăbita lor râvnă de a decădea. Și, totuși, ei sunt niște prăpădiți în comparație cu târfele, atât de dezinvolte în fața instanței. Detașarea lor e deconcertantă; n-au deloc amor propriu; nu le rănește nicio ocară, nu le jignește niciun adjectiv. Cinismul e forma pe care o îmbracă, la ele, cinstea. O fată de șaptesprezece ani, măreț de oribilă, îi răspunde judecătorului care încearcă să-i smulgă făgăduiala de a nu mai bate trotuarul: "Nu pot să vă promit, domnule judecător."
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicicând nu poți cădea mai jos decât atunci când îți pare rău după îngeri..., poate doar atunci când dorești să te rogi până la lichefierea creierului.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre dorințe
Abulicii ar trebui să fie singurii care să aibă acces la idei, fiindcă le lasă așa cum sunt. Dacă ideile încap pe mâna sârguincioșilor, blânda brambureală a vieții zilnice capătă chip de tragedie.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungașul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre idei sau despre viață
- Macbeth
- Macbeth: un stoic al crimei, un Marc Aureliu cu pumnal.
definiție celebră de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această definiție a fost selectată Definiția zilei pe 23 noiembrie 2016.
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silogismele amărăciunii, adresa este:
