Hărțuire
Deși mai bateți apa-n piuă
se crapă domnilor de ziuă
că nici țăranul nu se lasă
și-i dă de zor în bot la coasă
Să fie naibii pregătită
să taie ca o dinamită
să nu mai miște niciun pai
în gura porcilor din rai
Bate țăranul coasa-n bot
păi asta domnilor nu-i tot
c-ar giugiuli-o pe măiastră
dar dacă-i rupe iar o coastă
Că umlbă lelea iar prin târg
și boii râd și câinii plâng
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Costel Zăgan despre religie sau despre rai
Hărțuirea României
Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferința mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferința mea contemporană
torci veșnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga țară ba la dreapta
pentru viitor fii gata
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre tăcere, despre cuvinte sau despre România
Adio prietene
lui Lucian Alecsa
Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeți
toate se duc fir-ar să fie
rămân doar umbre pe pereți
Nu mai e loc nici de poeți
se duce lumea vai la vale
rămâne noaptea în ereți
nu întâlnești nimic în cale
Se duce lumea vai la vale
toate se duc fir-ar să fie
ți-ai pus și tu a morții zale
nu mai e loc de poezie
Nu mai e loc nici de poeți
cântați ceva dacă puteți
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre poezie, despre noapte, despre muzică sau despre moarte
Aluat de flăcări
Clepsidra lacrimii de mamă
măsoară-n dungă duioșia
și îngerii parcă mă cheamă
și le răspunde chiar copilăria
Măsoară-n dungă duioșia
și soarele se dă de-a dura
și-n struguri se aprinde via
să-mi lumineze toamna gura
Și soarele se dă de-a dura
și îngerii parcă mă cheamă
și dragostea nu-mi știe ura
clepsidra lacrimii de mamă
Măsoară-n dungă duioșia
și-mi saltă-n ceruri poezia
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre îngeri, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Implozie solară
Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
și-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară
Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu și-aruncă lava
și cerul își pornește nava
Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea țipă că e vie
și nimeni totuși nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă
Și-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îți dau și iată zbori.
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre flori sau despre primăvară
Nopții i-am smuls un poem
Cifrul nopții l-au spart poeții
doar pentr-un pumn de stele
fete verzi înmuguresc pereții
ah singurătății mele
Sânii lor sunt plini de stele
Doamne cum aș pune gura
firmament să am sub piele
să dau nopțile de-a dura
Doamne cum aș pune gura
fete verzi înmuguresc pereții
cum le-aș colinda natura
cifrul nopții spartu-l-au poeții
Doar pentr-un pumn de stele
în stilou am căi lactee
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 octombrie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărțuirea României
Pământul vai este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferința mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stilou va sări în aer
cu-aripa tăcerea ne atinge
din noi rămâne însă-un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferința mea contemporană
torci veșnicie dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga țară ba la dreapta
pășește-odată ceru-i treapta
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul ca o flacără se înalță
De când tăcerea mă înalță
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
și îngerii pe boltă mă imită
Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
și cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază
Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă
Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre stele
Axioma lui Don Quijote
A mai trecut un an o zi o clipă
se duce totul vai de râpă
și ce-aș mai spune clipei stai
să fac din tine iad sau rai
Să-L văd pe Dumnezeu că vine
să facă totul pentru mine
să nu-mi rămână niciun loc
și niciun înger vai în stoc
Când lumea toată se abține
să fie rău sau foarte bine
s-aleg iar calea de mijloc
deși nu am niciun noroc
Să mă întreb mereu ca prostul
în viață ori în moarte-i rostul
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre viață sau despre prostie
Doină la sfârșit și început de an
Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Țara
din cuvinte am aprins făclia
și din suflet scăpăra-va para
Binecuvântează Doamne Țara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoșani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân
De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România
Binecuvântează Doamne Țara
și pe dinăutru și pe dinafara
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre suflet
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cezeisme II, adresa este:
