Glossă acestei primăveri
Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Printre brațe de lumină, caut pete de culoare.
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri.
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Cci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare.
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță
Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață.
Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Vreau ca pajul de lumină să apară pe cărare...
Poartă-n pletele de grâne, azi, miros de pâine copată,
Mâna sa marmură fină, e cu miere-mparfumată.
Peste buzele de sângeri poartă șoapte de lumină
Și-n brățare de liane, prinde doru-mi și-l alină.
Câmp de maci are-n privire și-n argint țesut îi este
Albul, chipul de lumină, din uitata mea poveste.
Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Caut roze și miresme și săruturi pentru care
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Rodica Nicoleta Ion despre tăcere
- despre ploaie
- despre lumină
- despre iubire
- despre vânt
- despre timp
- despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossă Mamei Românii pentru mult iubiții fii
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem,
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea neființei, azi în ființă se-ntrupează
Și ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai amenințătoare.
Trec îngenunchiați strămoșii, în mormânt vuiesc și urlă.
Ura-n noi se risipește... Iar sunt semne de furtună.
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeți ramurile vieții prin sortita sărăcie
Și lăsați înlăcrimată veșnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet și cu mucegai
E pavată calea vieții... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură și speranța e-n zadar.
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiți printre dosare, sfânt și drept, oftăm și plângem.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Rodica Nicoleta Ion despre moarte, despre viață, despre visare sau despre religie
Glossă pentru sfârșitul lumii
Se aude-n lumea toată tulnicul înțelepciunii...
"Cumințiți-vă!" se spune. "Va veni sfârșitul lumii!"
Sufletul vi se va frânge, ca un clopot va străpunge!
Ochi, sub pleoapele durerii, oh, etern prin voi va plânge!
Veți cerși înmormântarea propriilor voastre firi.
Viața-i un șirag de neguri, lacrimi și dezamăgiri.
Cimitir de gânduri stranii, cruci plecându-se spre mâine,
Prunci luptând cu sărăcia pentru-un colț uscat de pâine.
Se aude-n lumea toată tulnicul înțelepciunii...
Nori întunecă planeta, trec călări pajii furtunii.
Îndoielnice secrete sub a diavolului umbră,
În sipet de întuneric vor începe să erupă.
Spovediți, sub semnul crucii, în palatul lui Hristos,
Locui-veți în iubire, la loc verde și umbros.
Veți campa-n împărăția cerurilor într-o zi...
Pentru orișice greșeală a vieții veți plăti.
"Cumințiți-vă!" se spune. "Va veni sfârșitul lumii!".
Suferind, în rugăciune, fi-va așteptat de unii...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre durere, despre somn, despre prezent sau despre plâns
Glossă țăranului român
Poeți au cântat peste timp cinstire acestui tărâm.
Țăranii etern au trudit... Osană, țărane român!
Urmaș ai străbunilor daci, femeie romană ți-ai luat,
Un sens lumii tale ai dat, o treaptă mai sus ai urcat.
În câmpuri, în munți, în păduri, la suflet atâta de bun,
Destoinic, în piatră-ai cioplit, croindu-ți un capăt de drum.
Din salbă de stele ai luat lumină-argint în panere.
Țărane român, fii slăvit! Esența română o cere...
Poeți au cântat peste timp... Cinstire acestui tărâm,
Pe brațe de vis, zi de zi, te-ntoarce țărane român!
Izvoarele curg... Cântul lor te cheamă. Și-al păsării glas
Te cheamă, te cheamă-napoi. Doar ele de-un timp ți-au rămas.
Cuptorul e spart, plin de răni. Se văd crăpături pe la trepte
Și-n furca bunicii-n pridvor, atârnă a bunicului bete.
Ițarii sunt roși și-n ilic bunicul lăsat-a o urmă...
Se-așterne-n istorii tăcut, luându-și strămoșii de mână.
Țăranii etern au trudit... Osană, țărane, române!
Pe câmpuri de grâne nuntind, mereu, pentru mierea din pâine.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre noapte, despre copilărie sau despre bebeluși
Glossă nebunilor
Nebuni cu sufletele goale, pictate-n negru sau în gri,
Purtând petalele de soare în zbor suav de păpădii,
Nebuni copii, purtând în suflet lumină, taină și candoare
Neștiind durere, nici tristețe, neștiind de ce mereu se moare,
Nestingheriți, în lumea voastră, muriți cu fiecare clipă
Și altă lume, în tăcere, în suflet vi se înfiripă,
Vegheați de-a pururi nebunia însămânțând nebuni precoce,
Pictând cu alb uitatul negru al armei celei mai feroce.
Nebuni cu sufletele goale pictate-n negru și în gri,
Lăsați în urmă, ca un doliu, etern uitate armonii.
Trudnic, grădinile Gheenei, fără odihnă și popas
Lăsați să strălucească încă sub jarul clipelor ce-au ars.
Clepsidra spartă, sub nisipul vieții mereu mai insipidă,
Nebuni cu sufletele goale, vouă vă este dăruită.
Și gâzi hipnoticelor semne, poeme ați îngenunchea.
Lumină-n gândurile nopții, cu iz de crin de catifea.
Purtând petalele de soare în zbor suav de păpădii,
Ca un buchet de ne-lumină, sub umbre reci veți răsări
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre gânduri
Glossă pentru Sfânta zi de Paște
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis și iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generații ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota și chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheață ard.
Ești biciuit și prins în cuie prin pământescul legământ,
Ți-e-n suflet rana-nsângerată și ochiul Tău îl văd plângând.
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum...
Și în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa părinților celor de dincolo
Și lacrima îți e mai caldă, vulcan al sferelor divine,
Ocean de stele peste care trec lotci, de-un timp îndoliate,
Când te privesc, iubite tată, întreaga lume-mi aparține
Și timpul parcă se oprește, iar tu, tăcut, te-ntorci din moarte.
Izvor de flacără se-aprinde și arde timpul în clepsidră,
În universuri se împarte, se-ndepărtează și se-ntind,
Când mamă, vis apari în noapte și torci lăptoase stele-n tindă,
Eu brațele copilăriei, spre tine, mamă, le întind.
Și lacrima îți e mai caldă, vulcan al sferelor divine,
Izvor din alte universuri, unde nu-i timp, nici clipa doare,
Acolo unde sunt doar îngeri și viața-n veci îți aparține,
Acolo unde-i doar lumină și niciodată nu se moare.
Acolo-s sufocate umbre și alungirea clipei trece
Balsam, prin erele solare, când din fotoni ne întrupăm,
Acolo, liberi, îngeri zboară și nimeni zborul nu le-ntrece,
Iar noi ne plângem putregaiul în care veșnic ne scăldăm.
Ocean de stele peste care trec lotci, de-un timp îndoliate
Închide geana spre apusul ce pești de aur a închis
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre îngeri
Glossă... de toamnă
De toamnă tremură-n adâncuri lumina... și se risipește.
Chihlimbărie cade frunza și-n gândul nostru se oprește,
Căci dor de dorurile toate orchestrele re-devenirii,
Iar noi, de dincolo de moarte, cânta poemele iubirii.
În jarul stelelor de-o clipă ne regăsim nemărginirea
Și transcendent prin altă lume ne urmărește fericirea.
Poem clocotitor și sumbru, un somn profund, bolnăvicios,
Pornim în vis, pe drum de stele, întâiul pas de abanos.
De toamnă tremură-n adâncuri lumina... și se risipește
În ochi înfometat de stele... acelui care mai iubește.
Se scutură de umbre noaptea... și frunze cad... și lacrimi cad,
Doar șoapta-n cețuri mai vibrează în timp ce flăcările ard,
Lăsând cenușa existenței un timp ascuns la ceas târziu,
Când biet semănător de lacrimi, altar tăcerii am să fiu.
Singurătatea trece iarăși în pași grăbiți spre nicăieri,
Iar eu rămân aceeași umbră, poem tăcerilor de ieri.
Chihlimbărie cade frunza și-n gândul nostru se oprește.
Bat ramuri clopotul tăcerii și val de-nsingurare crește.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre dor
Glossă marilor tristeți
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach,
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mă dor viorile ce-n plânsul de grâne și de frunze-n vânt
Își lasă pașii peste ceruri, apoi se-ntorc către pământ.
Vulcani în umbre se înalță din a tăcerilor arsuri,
Deschid cărări sub pași și-n timpuri se-aștern la tâmple, în cununi.
De ce atâta-ntunecare?! Nori negri, lacrimi, suferinți...
Sunt doar o arcă rătăcită pe un ocean... Și am dorinți...
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach...
Destin?! Pe cerul vieții mele văd semne ce nu-mi sunt pe plac.
Cu litere de sânge, toamna, pe portative ruginii,
Își lasă notele funeste sub umbre veșnic viorii.
Vuiește iar durerea-n lume, prin mine iarăși trec tornade,
Mă-ndrept cu fiece secundă către neiertătoarea moarte.
Nu-mi răvăși întunecarea poveștii mele de a fi,
Ori nu te temi că pentru toate tu vei răspunde într-o zi?!
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mi-e pleoapa-n ceruri plumburie... Opaiț voi lumina, să ard.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pădurilor
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram, ades se pierde.
Petrolul verde îngenunche... Îngemănate cu tăceri,
Cu râuri de tristeți plâng ciute. Unde-s pădurile de ieri?!
Ducându-și trupu-n rugi de jad, precum un mort la-ngropăciune,
S-au dus pădurile de ieri. Conștiința unde ți-e, române?!
O rugă către ceruri ard și azi sunt lacrimă de ceară.
La trupul tău adesea cad cu mângâiere de fecioară.
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Se sting pădurile virgine și neamul românesc se pierde.
Căzând o lacrimă de jad, te-mbrățișez, copac și tată
Ne stingem ca un jurământ și-mpărtășim aceeași soartă.
Ne strâng însângerate răni, securi ne fulgeră-n privire,
La tâmpla noastră cad ninsori... Și frunze cad... cad nopți și zile.
Priviri mustind de catifea adăpostesc sub pleoape-plumb
Și lacrima care-a picat pentru-al pădurilor amurg.
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram ades se pierde.
Păduri de amintiri și vise, păduri de fagi, păduri de verde...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cartea glosselor, adresa este:
