Glossa timpurilor triste
S-a frânt viața-ndouă, în trei, în o sută...
Se stinge lumina și-n noapte pornim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim.
Cu privire de ciută urmărim în tăcere,
Durerea și plânsul din ochi șiroind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Și-un pas, ca o clipă, ne cheamă, murind.
S-a frânt viața-n două, în trei, în o sută...
Un clopot se-aude, ceva s-a sfârșit,
Ceva a-nceeput... În privire de ciute
Izvorul vieții e-un râu clipocind.
Lumina se schimbă deodată-n făclie,
O flacără geme în ochi muribund,
Un suflet se-ndreaptă spre-o lume pustie
Și-și pleacă genunchiul aici, pe pământ.
Se stinge lumina și-n noapte pornim...
Nu-i nimeni, în șoaptă măcar să vorbească,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Rodica Nicoleta Ion despre tăcere
- despre plâns
- despre moarte
- despre lumină
- despre visare
- despre viață
- despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossă ultimei toamne
Se scutură în noapte, în rugi de catifea,
În dulci rondeluri sfinte, cu fiecare stea
Și fiecare clipă, destăinuindu-și vrerea...
Se înfioară lumea... Se simte mângâierea
Atât de mult râvnită - o binecuvântare
Și pier uitându-și rostul stelele căzătoare.
Se pierd secunde-n tină și suflete de ceară
În noaptea suferinței sălbatică, amară.
Se scutură în noapte, în rugi de catifea
În ploi de stinse frunze, de-acum și toamna mea
Și plânge ruginiul poem uitate urme,
Nu-i nimeni suferința și plânsu-i să adune.
Și strâng în lanțuri grele poteci întunecate
Cu fiecare toamnă ne adâncim în noapte.
Ne plângem suferința tăcut și repetat,
Gătindu-ne de moarte, căci timpul ni-i gătat.
În dulci rondeluri sfinte, cu fiecare stea,
Mai cade câte-o frunză și-o lacrimă de-a mea
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Rodica Nicoleta Ion despre timp sau despre noapte
Glossă pentru el și ea
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ți reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușind,
Ești umbra ce mă strânge! Atât ești de divină
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind.
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Și talpa-ades mă strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ți-aș clădi palate,
Apoi tăcut m-aș pierde în unduiri de stea.
M-aș avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis și mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Și mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre iubire, despre sărut, despre gânduri sau despre ochi
Glossa Românilor
Ni-i țara scufundată în chin și-n suferință
Și sângele ne este nepotolit vulcan,
Ne-ntoarcem spre-nchinare, ne-ntoarcem spre credință,
Spre țara noastră sfântă ne-ntoarcem an de an.
Ei au udat pământul cu lacrimă de sânge
Și au săpat în stâncă altar de bucurii,
Noi am călcat morminte și inima ne plânge
Și ne frământă doruri în fiecare zi.
Ni-i țara scufundată în chin și-n suferință,
Pornim cuprinși de doruri spre tainicul pământ,
Un loc de libertate, un semn de biruință,
Să ne cinstim trecutul, așa cum ei au vrut.
Cenușa strămoșască mai curge în clepsidră
Și strălucește-n ape nisipul sângeriu,
Ne cheamă vatra, vinul și pâinea aburindă...
Aici, frate române, cu tine vreau să fiu!
Și sângele ne este nepotolit vulcan...
S-a scurs naintea celor ce-au vrut să vândă țara
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre prezent, despre dor sau despre vânt
Glossă de primavară
Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald,
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard.
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii,
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii.
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând
Se înalță... Îngeri, pace și iubire pe pământ.
E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt,
Este taina regăsirii și lumina din cuvânt.
Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald
Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând și alb.
Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare
Iarăși se trezesc la viață din adânca lor visare.
Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar
Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar,
Când cu soarele deodată au ieșit pe strada mare
Vânzători de pandative, ghiocei și mărțișoare.
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard...
Dor de flori și dor de stele izvorăște din înalt.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre îngeri sau despre copilărie
Glossă nopților de mai
Lumânari pe cerul negru strălucesc și se arată
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată.
Cântec lin, îndrăgostiții, sărutându-se de zor,
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor.
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard.
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascund sub stranii umbre, ca o arcă de lumină.
Lumânări pe cerul negru strălucesc și se arată...
Trec ținându-se de mână pe cărarea-mparfumată,
Tineri pentru care viața doar acum abia începe
Și bătrâni nutrind speranțe, împletind uitarea-n plete.
Sus sunt sâmburi de lumină încolțind de strălucire,
Parcă îngeri trec în goană în divina lor nuntire.
Ninge-n suflet teiu-n floare, cântul eminescian,
În hamace de lumină ne alintă an de an.
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată
Pier precum o strălucire și spre zori ni se arată
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă celui care moare
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă nopților de toamnă
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre religie sau despre poezie
Glossă lacrimii
Doamne, literă de gheață ai vărsat pe cerul lumii,
Lacrimă de suferință pe copaci chihlimbării,
Palid ca un mort, e-n noapte, colțul sidefat al lunii,
Strânge lacrimi de cerneală pe obraji trandafirii.
Ceața-n râuri de lumină se răsfrânge, se întinde,
Ploi de funze de tăcere sub copaci se risipesc,
Brațul stâng, către apusuri și pământ și cer cuprinde...
Brațe drepte,-n răsărituri, altui anotimp slujesc.
Doamne, literă de gheață ai vărsat pe cerul lumii,
Un vulcan de suferință peste zorii de furtună,
Cer înmugurind de patimi, prins în lanțurile lunii...
Cânt de dor, clopot de jale, trec și deseori se-adună.
Plouă-n noi și plouă-n noapte sângerândele poeme,
Trec batalioane-umbre, cavaleri cu scut de teamă.
Scrijelite pe copacii de metal, de-acum, sunt semne.
Un copac și eu sunt astăzi și am muguri de aramă.
Lacrimă de suferință pe copaci chihlimbării...
Pomadat de întuneric, către minus infinit
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru toamnă
Nori pe cerul de mătasă se cunună cu pământul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Sub catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Printre vise de lumină la întoarcerea acasă.
Curge lacrimă de jale, sângerii apusuri urlă,
Bate vânt de întristare peste străvezii ogoare.
Rod și muguri, vise, îngeri, rătăcesc... se-aude-n turlă,
Veste peste lumea toată, cum că toamna iar apare.
Nori pe cerul de mătasă se cunună cu pământul,
Lacrima izvor îmi pare. Albii-n frunze împletite,
Toamna-și pleacă iar copacii și amar i-e jurământul,
Trec în dansuri păsări negre... Trec aducerile-aminte...
Dulcele alai de toamnă, de gutui și mere coapte,
Bujorelnice fecioare, coliere de cuvinte,
Toamna trece pe cărare, trece în alai de șoapte,
Dulce ploaie mocănească, vis de doruri ne-mplinite.
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereasă....
Bat în ritm ramuri și inimi într-o horă de cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cartea glosselor, adresa este:
