Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Anne Marie Bejliu în

Răul din adâncuri

Bărbatul copil mă privește calm
simt în ochii lui gheața
mă iubește și vrea să protejeze

el spune rostind rar cuvintele:
"Ceva rău se ridică și poate va cădea."
repetă la nesfârșit
îi spun să tacă să citim o poveste
să ascultăm muzica

greșesc

acum câteva minute am înțeles

el știe ce va urma
o zbatere de niciunde
ochii lui se întunecă
și da, răul se ridică
câteva minute luptăm cu el, cu răul
liniștea se așterne

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

într-un capăt de lume stau eu
în celalalt te aud cum scuturi urna umbra in care
se vor aduna toate pietrele dintre limba si cerul gurii
privesti nelinistit miscarile soarelui prin tesutul zilelor
asa cum privesti tapiseriile unei lumi disparute

povestile continua sa teasa colectia
dincolo de umbre
faldurile unei draperii reinventeaza prezentul

te astept oglindindu-ti miscarile
in propria piesa de teatru
tragedie ori comedie
nu mai conteaza nimic acum
cand la randul meu privesc urma
agit cenusa inchipuitelor intalniri
cu tine

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fereastra deschisă mă atrage

nu am învățat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operație
forțată de împrejurări urma să nasc

s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpușa strâmbă
încovoiere de viață din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit

prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulțumesc șters
parcă
de ceața care a urmat
în mintea mea obosită să mai aștepte
învierea lui

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo sunt

unde umbra timpului
își așterne cuvintele
metafora
începe să-mi frământe degetele
printre culori

mirajul punctului îmi ascute inima
iar vântul
prin mine croiește cărări adânci

redescopăr pădurea
într-un gând

versul îmi taie respirația

atunci mă regăsesc
și las potecile fricii
să-și piardă pământul

sub tălpi simt

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

râzi ca o umbră care curge încet
vâscoasă umbră a tinereții
maturitatea aruncă lemne de viață în foc
bătrânețea nu așteaptă pe nimeni
pare a fi o întâmplare din paragraful curajului de a fi om

ea stă cu ochii în gol pe marginea unui drum nesigur
și spune povești
repară banca iar și iar
(probabil că e banca așteptărilor. nu știu)
cu un cuvânt ca un liant al vegetației de verbe
neatinse de nuanțele de gri ale Bucureștiului
răsare soarele, apune iar tu râzi ca o umbră
care curge încet
spre niciunde
în așteptarea absurdă a căldurii ființelor bipede
dintr-o poveste cu oameni verticali

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un timp al nimănui

Din celulele secundei
luminează
un timp al nimănui
oricând poți întinde brațul stâng
să cuprinzi bătaia lunii prin halou cu cerul
soarele nu iartă nu bate
arde luminează înviază sau ucide fără milă
toate celulele secundei răsăritului
din noi

mai rămâne ceva ilizibil care
pentru noi
este foarte important să cuprindem
în propria bătaie cu secunda
acel ritm pe care
nimeni din rădăcini
nu l-a apucat
l-a trăit cu patimă și durere
cu patimă și bucurie
cu lacrimă în plâns sau în hohotul clovnului

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să mă mulțumesc cu știința de a accepta

Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot goală? Tot goală?

mă scuturam de ieri să intru în azi
mâine pasul se va rătăci va aluneca
pe gheața așteptărilor
muntele răbdării se transformă în nisip
acum oricând îmi sunt
nu mai știu dacă îmi ești
fila a noua pe nouă din trei
din trei în trei crucile cresc
cimitirul se umple cu vorbe
goale golite de substanța adevărului
mă întreb mereu dacă adevărul
nu devine goliciunea lor
a așteptărilor în care uneori
furia înghite totul
cineva infinit vine
sita are gradația cea mai fină
stăm cu gurile căscate dedesubt
pălăria săracului
flămândului de adevăr crește

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coperta unei vieți returnate

râd în mine
ca o carcasă fără flori agățate de rostiri
plâng peste toate ramurile de măr adunate cu migală de moarte
înainte ca fila ultimă să aducă plinătatea bibliotecii din care
am căzut
ca o carte neterminată

e un glas profund pe care
îl aud în fiecare dimineață
când trezirea devine tot mai grea

e un strigăt înfundat în lumea asta pe care
îl simt în fiecare fibră a materiei frustrate pe care o exprim

hohotesc la margini de drum ca o zdreanță a unui pas neîmplinit
metaforă a prezentului umanului

(coperta unei vieți returnate
sufocă umbra
cineva sare în ajutor și cum orice carte se închide

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neprelucrat(ă)

ninge ninge și ninge cu plumb peste tot ramul de orbi
mirul nu mai atinge culorile
trei sunt din care se nasc toate
cineva spunea că ordinea corectă ar fi alta
îi dau dreptate pentru că
de la credință pornește totul
apoi se rătăcește fiecare literă
se ajunge la un ă prelungit până în oase
așa, ca gerul, lacrima sau
ploaia înghețată prin metaforele prezentului
ca o ură aninată din greșeală în brad
pentru că orbul o confundă mereu cu un con

oare ce are ura cu înțelepciunea?

pinul râde și mai lasă un strop de esență în cameră
își scutură toate conurile umbrite de un azi în care
ca un ganglion înfumurat mă umflu o clipă și mă culc la loc

neprelucrat(ă)

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 11 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!