Ne vom întâlni...
Alunec
în pojghița de gheață...
Fierbinte trup,
topește straturile.
Desenează cântând,
dorințele...
Alunecă timpul,
pană de ger peste chipuri.
Spre sus, privirea fuge,
în ritmul valurilor de sunet...
Violet dans,
în spirale de armonie
alunecând...
Ochi spre ochi
se îndreaptă forța uitării.
Iubire în iubire,
drum senin urmăm.
Ne vom întâlni
la baza piramidei,
primind,
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi Anne Marie Bejliu despre zbor, despre timp, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre râs, despre păsări sau despre creștere
* * *
mă întrebai mirat de ce mai scriu
ți-am atins firele de argint vreme de douăzeci și șapte de ani apoi
în tăcere
am început iar și iar să împing câteva litere către tine
ai întors spatele și ai plecat
n-am plâns pentru că litere au devenit pietre au luat culori cu nuanțe diferite
mi-am închipuit că ridic un munte de răbdare
poate că jumătate e frustrare
tac și acum rostind numai pe tastatură literele
tot prind culoare iar tu
tot plecat tot plecat...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre tăcere
* * *
bang bing o iau înapoi odată cu inima
același trap la rădăcina culorilor
pe care ochii le reinventează
aceeași libertate între bing și bang
picajul în sfera gândurilor
printre amfore cu o singură toartă
rămâne bing suspendat odată cu leagănul
de nucul unei copilării bogate
în care o singură mână mă adună
dintr-o clepsidră lăsându-mi luxul
de a fi și de a rămâne om
cu bang la braț răsucesc tălpile spre niciunde
într-o plimbare liniștită printre verbe
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre inimă, despre gânduri sau despre culori
Botezându-mă în cireș, Doamne,
mi-ai dăruit esența culorilor
puritate și fericirea tainei Iubirii Tale
ai uitat, Doamne,
să mă-nveți să respir
albastrul Inimii Tale
când roșul împletește trăirile
secundelor pământești,
în rodul bulzului de humă în care,
mi-ai închis sufletul, o clipă...
... cât o viață de dăruiri, irosiri și iluzii,
în care cuvintele,
uneori sunt rostite,
alteori curg...
în lava tăcerilor fals construite
în pietrele ce nu sunt
fărâme din piatra piatră,
a regăsirii
poezie de Anne Marie Bejliu (26 august 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre viață sau despre suflet
Copil cu peceți triple
îngheț lumina-n mine
ca pe-un monstru
pe care nimeni nu-l cunoaște-n
bunătatea lui
cresc prin inele litera albastră
și-n fiecare colț de stradă-mi
strig
și clovnul
- copil cu peceți triple
care prin cruce îmi vorbește simplu
drept
dezgheț lumina-n mine
să-mi asculte
glasul necopt în seva
din pământ
se-agită umbra
vrea să mă desprindă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre copilărie
Poate că așa a început
arunc din mine floarea sângelui
ca pe o pasăre pe care o inițiezi
plin de erori
în zbor
pe trupul de piatră al statuii
furnica
își urmează calea cuminte
saltă uneori
reașează firimitura de azimă
fericită că a încăput încă o lume
pe spatele ei fragil
pe o floare
o viespe
își spală picioarele aproape invizibile
lasă câte o picătură de otravă
se scutură de uri
și pleacă mai departe
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre flori sau despre naștere
Studiem golurile
numărăm pietrele
ascultăm mișcarea staticii lor
de parcă libertatea
nu ar fi condiționată
studiem golurile pentru că
în plinuri ne împleticim pașii
vise nuanțe fără de gust
și muzica sălcie care răsună
într-o sală de așteptare
la dentist
totul pare că stă într-un clește
și-n acel instrument de tortură
pentru timpanele obosite
pentru că timpul
smulge dinții vârstelor
m-am hotărât să aleg o piatră
rămân cu ea încercând să cern
cuvintele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre visare, despre muzică sau despre cuvinte
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene, clipa răstoarnă semnale
mărșăluind dormind
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonțul de aer trece și arde
metafora liberă ca un cal alb
albastru răsună în minți odihnite
pe toate cărările trupului râzi...
prietene,
clipa răstoarnă semnale
când trenul vieții rostogol călărind
șinele toate
prin versuri se naște
toamna se-aruncă în veri prelungi
roadele toate rămân împietrite
și cade metafora-n haos de lumi
tu cânți, prietene, mereu cânți
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre poezie