E poate târziu
M-am prăbușit în mine însămi
lovind nevindecate răni.
Azi, cercul de gheață s-a închis
acaparându-mă.
E poate târziu
nicăieri nu mai găsesc cuvântul magic
pentru dansul singurătății.
Vânzătoare de iluzii
și rareori de miracole
viața dezleagă aievea
cântec înalt
peste fruntea timidă a dresorului.
Invoc mai curând străvezimea ceții
prin care nedreptățit am pășit
asemeni intrusului
printre oglinzile îndoliate.
Miezul dulce-amar m-apasă peste pleoape
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care mă caută
Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistență în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găsește
ceva râvnit.
M-adun ca un mim sub lumina scenei
știind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanță,
Iar veștile așteptate până azi
le-amân cu bună știință
spre-un timp al elegiilor
din care-nșelător îl voi ademeni.
Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI, adresa este: