Amăgindu-mă
Mai întâi, învață-ți replicile
nu forța nimic,
totul în noi e ademenire.
Între timp voi tivi preșul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când și azi
șarpele casei stă nemișcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Violeta Pasat despre timp
Miriada furnicilor
Una și-aceeași
(cu nimic deosebindu-se-ntre ele)
miriada furnicilor
creionează-n răstimpuri
balans umil
peste pervazul obosit al orelor.
Târziu, fărămițând nelămurita tihnă
le-am ghicit cărăuși norocoși
prin trupul calcinat al zilei.
Prefăcut în cifrul secret al conviețuirii
mușuroriul pare-o imagine trucată.
Numai în somn
închipuind zeci de ferestre în zid
le-adun miraculos,
într-un șirag de litere surori,
drept semn de carte-n albul mormânt
al cerșetorilor ce-adună veșnic
fără să cerșească.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul trecătorului
Cu fruntea-n fereastra sinelui
închipui la ceas de amiază
sentimentul trecătorului
colorând liniștea cu cântecul înalt
al versetelor antice.
Totul ca o tresărire a memoriei
peste care se-nalță pasărea albă
prevedtind victorii
dintr-o altă existență.
Nebănuit e suflul din chenarele visului,
cu el mă nasc
în labirintul altor lumi.
Singur, doar el, sfidător preumblă
sub palmele timpului.
Fericit se poate numi
cel ce în neștire colindă
prin câmpul cu maci luminați
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre lumină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnalul matinal
Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeași pârtie alunecoasă
neobosit urci și cobori.
Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci și aștepți din umbră
semnalul matinal al startului
ca și cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.
Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
și lacrimă-ți era victorie bănuită.
Liniștea în care-ți aștept acest balans
e ca o mantie urzită între mine și tine
între iluzii și desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducându-ți aminte
Mereu ne găsim pe o punte
unde cineva ne-aclamă întrarea.
În grabă mă-nveți să hașurăm în noi
teritoriul servituților lunecoase.
Doar străinul venit mai arborează jena
ca pe un steag, amintindu-mi obsesiv
de acel timp în care ademeniți
ne-ncurcam naivi în cuvinte.
E-n noi tot mai viu, ceasul acela împărțit
din care fiicele uitării au alergat desculț
prin lungile ploi ale toamnei.
Azi, aleg nevrutul, neuitarea
când fructul crud
lovește adânc în tâmpla oglinzii,
iar cântecul flașnetarului
pedalează alene
prin anotimpuri de purpură.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlăcrimat, gândul
Înlăcrimat, gândul alunecă alături
de imaginile fragmentate-n
fereastra compartimentului.
Cu el poți cantona-ndelung, sus
lângă farul sclipitor
ce domină cețurile.
Încerc liniștea interioară a yoghinului,
salvator e faptul că-nsoțitorul de drum
nu mă provoacă la un dialog inutil.
Ceva din mine se-așează
deasupra fiecărei imagini
ca un prosop lângă tablouri închipuite.
Sunt asemeni ghidului
în așteptarea turiștilor
când toate în mine sunt
mari semne de întrebare
și arbori fosforescenți
dansează înebunitor
în grădina liniștii noastre.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpului neștiut
Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi și ultima.
Splendori ascunse îți vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veșnic aprinși.
Nu uita,
cu alb veșmânt împodobește-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.
Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaștere.
Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre iubire
Aducătorul de iubire
Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ți mai amintești
aprinsa nebunie a culorii?
Într-un cer subțire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici și pânze de păianjen.
Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopții. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-
Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinși coboară nechemați
într-un timp al durerii.
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre noapte
Maternă
Blând, căutându-ne vârstele,
de la capătul lumii
ne-am zidit una pe cealaltă.
Dintr-o memorie provizorie
înșelător, timpul închipuia
tot mai des
motive de evadare.
În mine așteptam clipa de-alint
spre liniștită desfătare.
Odihna trupului, trist
doar o visam...
Prin albul ocrotitor, am învățat să pășesc
în vârful picioarelor
dând nume durerii.
Împrejur, arsura descântului
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI, adresa este: