Fiori de zori
Bingea de ziuă, se mijea,
Lumina se năștea plăpândă
Și din apusuri o pândea
Gură-nsetată și flămândă.
Că vine ziua se făcea
Și că rămâne pân' la cină
Iar viața mea se petrecea
De la-ntuneric la lumină.
De-atunci în fiecare zori
Lumina crudă mă-nfioară
Și zic, să nu mai am fiori:
Sunt mai bătrân decât aseară.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marius Robu despre lumină sau despre viață
Măi om
Dumnezeu este puternic
Și te pune jos la trântă,
Chiar dacă, măi om nemernic
Bagi fripturi și vin în burtă
Dumnezeu este-nțelept
Și-ți dă replici la toate
Chiar dacă, măi om nedrept
Ai avea un car de carte
Dumnezeu este iubire
Și te-așteaptă să-L iubești
Chiar dacă, măi hoț din fire
Doar îl furi și-l părăsești.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre iubire, despre religie, despre Dumnezeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dilema unui mugur trist
Măi mugurilor frații mei
V-ați rătutit de atâta soare
Ca mine, parcă, de femei
Și-acum vă pregătiți de floare.
Măi fetelor, surori de vis
În drum spre școală chicotind
Că v-au văzut băieții dis
De dimineață-mbobocind.
Măi suflete ce rudă mi-ești
Că văd că-n timp ce-mbătrânesc,
Tu parcă tot întinerești?
Să cad sub flori sau să-nfloresc?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre flori, despre visare, despre timp sau despre suflet
Poate
Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Și lumea cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.
Și cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu știu ce să răspund și tac
Pe cap am foarte multe trebi
Și-am treabă, că sunt om sărac.
Da, sunt sărac și voi mai fi
Până voi înțelege, poate
Că n-am nimic și nu pot ști
Ce numai Domnul știe, poate...
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scutur
Doamne, îndrăznesc să scriu despre Tine,
Ce bine că exiști!
Că n-aș avea cui să-i mai cer iertare
Sau iubire
Că n-aș avea de cine să mă tem
Și nici pe cine să iubesc
În Universul ăsta gol-troacă
Și, pe desupra, infinit.
Îmi ești ca dragostea dintâi
Te părăsesc dar n-am cum să te uit
Rămâi
Îți sunt ca dragostea din urmă
Bătrân și totuși înflorit.
La revedere, Doamne, sunt grăbit!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu de zăpadă
La ceasul și în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ți fie părul de ninsoare
Și tot ce încă nu te doare
Să ți se vindece iubit.
Să-ți vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din povești
Și să-ți acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubești
Și sufletul să-ți fie nins
Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre moarte
Declarație de dragoste
Noi suntem două vârfuri de copaci
Îndrăgostiți numai de-o lumină
Cu toate că tulpinile, stângaci
Ne sunt cam despărțite de-o mejdină.
Sorbim lumină doar dintr-un tacâm
Ce se numește cer, și nu ne cere
Decât să fim ce suntem: Eu salcâm
Tu pom cu roadă care face mere.
Nu voi primi să mușc din rodul tău
Chiar dacă sunt flămând precum un lup
De tine și de bine și de rău
Și tac. Tăcerea veșnic n-am s-o rup.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre vânt, despre toamnă sau despre seară
De șapte zile
Mi-e trupul gol și sufletul plin ochi
Privește printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve și la draci.
De șapte zile poate și mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.
Mi-e trupul rob și sufletul stăpân
De șapte zile, poate și mai bine
Privește peste vârfuri către tine
Se uită-n cer și zice: mai rămân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele crud
Sunt singur și nefericit ca moartea
Sunt singur și nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.
Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul și cu moartea la un loc
Să zbor spre cer și să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aș pune foc.
Sunt singur și nefericit ca viața
Sunt singur și nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineața
Soarele crud. Așa mi-a fost norocul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Carte de bucăți, adresa este:
