Lorin Cimponeriu așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări!
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post
Și inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de îngeri
Tu crezi că Universul e veșnic sau senin?
Și timpul ne măsoară a minții îndoială
Ce spui tu prin cuvinte, e toamnă generală
Un dinte se cioplește amenințănd un dinte.
De n-ar fi dimineața ai înțelege versul?
Un nour ce se scurge în timp și ideal
Și m-ai uitat pe mine, dar iarna-și spune versul
Cu părările-n stoluri ce zboară madrigal
Și când din toate astea vei înțelge sensul?
Și vei opri din lacrimi a curgerii creștină
Tămâia și lumina, din zâmbetul de îngeri
Se va naște dimineața și seara în lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns pentru inima ta
Și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice șoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereții ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul cerului
Plouă, mirosul de parfum al cerului
Amintește de căldura palmelor tale
Și-i rece ca o rană veche și mâinile
Ți le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăț marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ținem amândoi culorile în mâini
Și simțim lumina Învierii, dragostea și moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă și eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrățișările mele pentru tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns
Pentru inima ta și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice șoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereții,
Ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de pe mări
Plutește-n nemișcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naște ziua!
Mă împart scări de apus și toamne în miazăzi
Un început cu brațele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spațiul sideral
A nins și s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ți de cămașă un trandafir regal
Și eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se așează tot mai adânc în apă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba a adormit profund
Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniștit caișii și vișinii în roșu orizontal
Și iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculți
Și ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinerețea noastră a nins?
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, cuibărită în palma mea
Când toate venele te dor și toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrățișează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc povești
Pe zi ce trece ești mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopții
Îmi las privirea să plutească la colțul porții
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezești, visând.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca îngerii ce cântă
Tot scade ochiul meu să te mai vadă
Și timpul a înghețat în primăvară
Trăim intens lumina iernilor polară
Cu soarele la asfințit
Și trupul arde golul din clepsidră,
În forme de icoană
Voi zidi zâmbetul tău ca pe o literă infinită
Până ce ochii mei vor adormi
Și în visul dintre nopți te voi petrece,
În primăvara mugurilor copți,
În nopțile aprinse către bolți cerești
Ca îngerii ce cântă
Te vei trezi atunci în nordul veri
Cântat de ploi si de nisipul cald
Clepsidră neoprită de cuvinte
Din negru, coborând spre alb.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fără atingerea ta
Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe și adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbițe deșarte
Și n-aș putea să dorm
Cuvânt și necuvânt.
Și vin cu dimineața privighetori celeste
Și sângele îmi vine, se naște ca la prunc
Dezleagă, caii minții să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele își cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna și a iarnă
Și sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Călătorie spre steaua promisă, adresa este:
