Liberă trecere
urcă-mi Doamne până la cer gândul
apoi doboară-i umbrele
lasă-l liber să zburde
undeva cândva Te va regăsi
eu rămân la poarta seninului
să privesc floarea vieții
cum își înalță trupul zvelt însetat de culoare
sunetele îi învelesc bucuria de a fi
arc de pod între ofilire și reînflorire
liberă trecere între două universuri
cu unică înălțare întru slava Ta
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Anne Marie Bejliu despre viață, despre gânduri, despre flori sau despre bucurie
Incandescentă
lacrima lui Dumnezeu
mă înfioară
uneori devine atât de incandescentă
încât
ajung să rup din mine ploile
pentru a o domoli
copilul cu ochii din culorile vieții
se furișează în gânduri
le destramă unul câte unul până devin
o singură sferă
sfera timpului sfera pasului
sfera devenirii în care
rătăcesc odată cu lacrima lui Dumnezeu
pentru a-mi regăsi centrul
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre timp, despre culori sau despre copilărie
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre alb, despre tăcere, despre lumină, despre foc sau despre creștere
Amăgire
repet punctele în neștire...
las drumului acoladele
și insinuările întâmplărilor absurde.
rătăcesc în virgulă.
strig cuvintele.
răscolesc o amăgire.
apoi, tăcută,
mă arunc în iarba arsă.
într-o zi sau acum,
în mijlocul gândurilor,
stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei.
golită de umbre,
alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre...
printre zboruri fără sens.
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre păsări sau despre cuvinte
Cinci vârfuri
oglinda îmi spune
că totul e fals.
fericirea-i pocalul
dintr-un ritm fără dans.
statică formă îmi sunt.
mă plec în fața naturii,
în plin de Prier.
pe asfalt, din mocirlă,
se ridică o stea.
întunericul sperie.
cinci vârfuri ating gândul.
versul se strânge în mine.
e mic. e un fetus.
crește.
se naște
sau renaște în filă?
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Anne Marie Bejliu despre poezie sau despre naștere
Nobila zgardă
cândva îmi doream să fac țăndări lumina
lumina artificială irizațiile ei
seamănă cu cioburile de viață în care
nu te mai regăsești decât foarte târziu
ca un câine lângă un pod necunoscut
atunci când
ploile metaforelor devin acide
și în toate cuvintele căutând
nu mai regăsești
poezia
atunci latri la grilajele de fier
le muști simetriile
și-ți inventezi răbdător
altă zgardă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o primă ninsoare aștept
pentru ca
la capătul aleii de cruci
să așez într-un vârf de culoare
coronița de brad
ochii lor nu vor mai clipi
zâmbetul nu se va mai așterne de chip
în cenușa zilei
cerul va crăpa pentru o secundă
a răsărit de soare
apoi totul va tăcea
ca într-o poveste terminată demult
un vag freamăt
în membrele obosite ale orbului
într-o oarecare zi
de duminică
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă îndoi în mine
ca o carte de povești pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
ele mă adună
și mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reușesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
mă îndrept
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poezia este ca o
tapiserie medievală a simțurilor
totul tace
totul zvâcnește în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt
din când în când
țesătura se destramă și
din locul acela începe să curgă
metafora ființei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăși metafora ființei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin cartier
am atins cu degetul cartierul copilăriei
și jocurile
au început să cadă în șir indian
sau ca un vârtej neștiut
de pe harta principiilor curate
la marginea mesei stăteam
aproape matură
și le prindeam
le prindeam
râdeam plângeam
nu puteam
să știu de câte ori timpul mi-a aruncat oase
peste fiecare joc
nejucat
peste fiecare filă ilizibil scrisă
de viață
plângeam râdeam
nu puteam
nu puteam
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!