Ne învârtim în cercul vieţii de Mihaela Banu

Surâs...

Scânteiere eşti surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot şi de râs,
Încolţind duios şi blând.
Stai prins în colţul gurii
Sfios şi şovăielnic,-
Eşti copilul naturii,
Dar timpul ţi-i vremelnic.
Eşti pui de râs şi hohot
Ce din suflet renaşte,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paşte.
Candidă, diafană,
Caldă ţi-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colţul gurii...
Eşti vis sau nălucire?!
Îţi ţin de urât nurii,
Te mângâie zefire.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te legăn ...

Să te legăn pui de om,
Cum adie frunza-n pom.
Să te-adorm al meu fecior;
Ochiul să-ţi văd zâmbitor.
Să-ţi mângâi chipul senin,
Faţa ta de serafin...
Leagăn să îţi fac din mâini,
Cum e vatra pentru pâini.
Într-un balansoar s-anin,
Lângă focul din cămin,
Să îţi murmur cântec nou;
Te adoarmă-al lui ecou...
Să dormi greu, ca într-un vis
Vegheat de al meu surâs.
Să adormi în cântece,
Fără griji, ca-n pântece.
Dormi bine, copil poznaş
Cu trupşorul tău gingaş.
Zglobiu ca un fluture,
Să zbori ca un vulture.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa mea ...

În casa mea cu-arome de cetină de brad,
Sub şemineu-n care se zbat luciri de foc,
Pe-un pat făcut în grabă din flori de busuioc,
Lângă iubita-mi dulce, mă las încet să cad.

Îi mângâi părul galben, ca spicele de grâu.
Se-apleacă peste mine cu ochii scânteind.
Se-aude, ca prin ceaţă, doar focul pâlpâind
Şi cetera iubirii, ca susurul de râu.

O aripă divină întinde peste noi,
Pe inimile noastre, care-n mănunchi se zbat,
Pe pielea ta virgină, pe zâmbetul curat,
Veşmântul ei de purpuri, văzând că suntem goi.

Iubita mea frumoasă, cu mersul tău mlădiu,
Îţi las o sărutare în palmă amanet.
Din vorbe negrăite-ţi compun un nou sonet,
Adulmecând arome din trupul tău, când scriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă...

Privesc tablouri cu natură moartă,
Ce straie vechi şi patinate poartă.
Un craniu, stând perfid lâng-o clepsidră,
Măsurând timpul cu priviri de hidră.
Natură moartă cu homar şi cleşte,
Mese, din care te înfrupţi regeşte.
Ceainic de-argint, pocaluri, ulcelele din lut,
Carafe pântecoase, doar bune de umplut,
Piersici rumene, mere şi prune brumării,
Cireşele pereche, tronând pe largi tipsii.
Festinuri cu vânaturi din belşug,
Ceramică arsă cu meşteşug,
O pipă, ochelarii, lângă opaiţ zac,
Vecin cu samovarul, cu plantele de leac.
Sfeşnicele de strajă, cu lumânări făclii,
Sipete aurite, purtând bijuterii.
Un teanc de cărţi antice, uitate pe un scrin,
Lângă o glastră plină cu flori albe de crin.
Se înfiripă schiţe şi umbre se întind,
Din vârfuri de peneluri, dar s-au născut murind.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, mâine, azi ...

Ieri, mâine, azi, sunt paşii tăi şi urme
Lăsate pentru alţii mărturie,
În care pot urmaşii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ţi să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândeşte-te că azi îţi bate-n poartă.
Croieşte-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ţi foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ţi-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munţi, pe-altarul aşteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate şti, doar o clipită,
Din viaţa ce ţi-a fost demult ursită?!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din două trupuri ...

Doar cu iubirea vieţii mele
Mă simt puternic, mai bărbat
Purtat ca-ntr-un vârtej de iele,
Spre trupul ei candid mânat.
O iau în braţele-mi vânjoase
Şi o sărut pana la extaz.
Ea, mirosind a chiparoase,
Mi-ntoarce celălalt obraz.
O înrobesc cum doar liana
Îmbrăţişează un copac.
Cu mângâieri îi vindec rana,
În scrum cuvintele-mi prefac.
Eu o sărut, ea mă sărută;
O las încet pe al meu pat.
Pe buza ei cărnoasă, mută,
Arome sorb, de neuitat.
Cu degetele fremătânde
Ridic al rochiei sale fald,
Pe când privirile-mi flămânde
Se scaldă-n ochi-i de smarald.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment paradoxal ...

Iubirea nu-i liman, un ţărm, ori mal.
De pieptul ei se sparge val cu val.
Ma urmăreşte-un gând fără popas;
Nu ştiu de-n voia sorţii să mă las.
De ce îmi este rău, când îmi e bine?!
Privesc în ochii tăi, mă văd pe mine.
Văd în adâncul sufletului meu,
Atunci când eu sunt tu şi tu eşti eu.
De ce se zbate-n pieptu-mi un fluture timid?!
De ce obrazul rumen nu-mi e şi e livid?!
De ce când la ureche şopteşti vorbe de dor,
Sufletul meu, în pripă, se strânge temător?!
Mă uit la partea goală din pahar,
Dar văd doar jumătatea cu nectar.
De ce defectele-ţi nenumărate
Le trec la calităţi, nu la erate?!
Răspunsul e că dragostea e oarbă,-
Adulmecă nectarul ce-o să-l soarbă.
Mi-eşti drag aşa cum eşti şi n-am ce spune.
Iubirea e durere şi minune.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-adormi, iubito! ...

De ce stai trează-n miez de noapte,
Iubita mea?! Cu tandre şoapte,
Te-oi adormi în braţe dârze,
Cu calde sărutări pe buze.
S-adormi iubito, legănată,
Doar de privirea mea vegheată!
Din chipul tău să-mi fac oglindă,
Să văd cum dorul mă colindă.
Să te adorm sub cer cu stele;
Ne vor binecuvânta ele,
Cu blândele sclipiri ferice,
Zâmbindu-ne de sus, complice.
Inima ta, de dor zdrobită,
Doar de iubire-i ostoită.
Să te adorm în cânt cuminte
Şoptind duioase jurăminte.
Şi plină de insufleţire,
Să cauţi drum spre izbăvire.
Mă înfăşoară cu-ndrăzneală,
Într-o iubire ce nu-nşeală,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica mea ...

De-o veşnicie trec pe strada mare.
Biserica mea zace în ruină.
Şi-ar ridica ea turla ei din tină
Şi-ar îndrepta ea crucea din spinare.
De lumânări şi candeli afumată,
Cu sfinţi şi îngeri străjuind pereţii,
De sufletele noastre luminată,
Dă un sens existenţei mele, vieţii...
S-a şters din ziduri hramul sfintei case.
Tării de stentor urcă-n glasul popii.
În cimitirul nopţii, printre oase,
Se-aruncă flori în strâmtul hău al gropii.
Şi clopotul a amuţit în turlă
Cu glasul lui dogit de bătrâneţe.
De-o veşnicie colbul gros îl zvârlă,
În zi de sărbătoare, dând bineţe.
Te uiţi vrăjit, cum doar catapeteazma,
Scăldată în lumina lumânării,
Revarsă din prisosul ei agheazma,
Dând din amarul vieţii, bir uitării.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!