Pierdută și stricată...
Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îți cați de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit și stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îți practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăcești în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiață,
Ce îți acopăr obosita față,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec ești de boli și dezmățare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor ești tu de patimi și plăcere.
Aspiri șovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit și mintea stearpă
Privită ești de toți, ca o otreapă.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate-au fost și fi-vor trecătoare
Afară-i toamnă, ploaia-mi bate-n geamuri
Fără răgaz, cu degetele-i ude.
Se zbenguie în joacă și se-aude,
Doar vântul ce foșnește printre ramuri.
Eu depăn amintiri din tinerețe
Și viața toată-mi văd, ca-ntr-o oglindă.
Prin fața ochilor mi se perindă,
Clipe de bucurie și tristețe.
Merg pe cărări, ținându-se de mână,
Voioase clipe, clipe de-ntristare,
Mai afundate-n greaua lor țărână,
Că toate-au fost și fi-vor trecătoare.
Doar ploaia ce-a ținut o săptămână
Le-a scos, tot scotocind prin vechi sertare.
sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mihaela Banu despre viață
Ne învârtim în cercul vieții ...
Ne învârtim în cercul vieții,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri și uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleași guri.
Pierduți ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinși de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini și umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăcești în beznă,
Visând să te trezești în zori.
Ne învârtim în cercul vieții
Trecut, prezent și viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mihaela Banu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pământul îndură ...
Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munții mălurind
Mințile muncind
Cerul să le-audă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt de toamnă ...
De sub geam, de sub pervaz,
Nu știu cine, de necaz,
Mi-a luat frunzele din geam,
Când nostalgic le priveam.
Zi și noapte-am pus pândar,
Să mi-l prindă pe ștrengar.
Hoț de frunze ruginii,
Cine ești?! De unde vii?!
Nu ai milă, nici habar,
Vii și pleci ca un corsar.
De te prind iar în frunziș
Ca pe urs la urdiniș,
Să știi ca te fac afiș!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă târzie ...
E toamnă târzie între râpi și crâng.
Ramul, verde-odată, acum este ciung.
Fără frunze pare speriat și gol;
Doar păsări mai zboară, peste el, în stol.
Sus pe deal, în zare, povârnitul drum,
Pavat e cu frunze veștede de-acum.
Vântul lung mugește, strigătu-i aud
Prăvălind ecoul până-n prundul ud.
Toate-s fără vlagă, totu-i cenușiu;
Nimic nu rămas-a din ce era viu.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ascunzi tu mică floare?!
Ce ascunzi tu mică floare,
În potirul de petale,
În prisosul de culoare
De miresme ireale?!
Printre faldurile tale
Prinse toate în corolă,
Risipind parfum în pale,
Aș jura că ești frivolă.
Cumul ești de elixire
De mirosuri și magie,
Răspândite cu grăbire
Reunite-n simfonie.
Simfonie de parfumuri
Orchestrate în culoare,
Ca vălătucite fumuri...
Ce ascunzi tu mică floare?!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ...
O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simțire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era zefirul dimineții ?! ...
Dormeam în șura mea de paie.
În piept se zbătea un oftat,
Când răsuflarea mi se taie
De-un cald și dulce sărutat.
Era zefirul dimineții,
Ce se mlădie 'naripat,
Sau șoapta de iubire-a vieții,
Ce-n vise m-a străfulgerat?!
Orice-ar fi fost, de bună seamă,
Trezit-a-n mine dulci plăceri,
Ce toate-ntr-un ison mă cheamă
Să caut tandre dezmierdări.
Era zefirul dimineții,
Ce mă trezea-n parfum de tei,
Sau e iubirea tinereții,
Care m-a prins în mreaja ei?!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire ca un val...
O iubire ca un val
Arde ca un foc bengal,
Împletind din jar și scrum
Caierele ei de fum.
Mistuită-n vâlvătăi
Pășind neumblate căi,
Din cenuș-a renăscut
Deșteptată de-un sărut.
Ca pasărea Phoenix, zic,
Renăscută din nimic,
Prinde tărie în glas
Din cenușa ce-a rămas.
Din jăratec și tăciuni,
Murmurate rugăciuni
Au născut, fără păcat,
Un nou sentiment curat.
Liberat din somnul greu,
Ca din lanțuri Prometeu,
Cânt suav de madrigal
Mi-a scos iubirea la mal.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ne învârtim în cercul vieții, adresa este:
