George Pena în

Rugă de primăvară

Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Parcă-i o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi,
Soarele, încătuşat de nori, e la zdup.

Doamne, topeşte frigul şi bruma buimacă,
Să văd Soarele incandescent pe cer;
Pomii din livadă, toţi mugurii să-i desfacă,
Albinele să zumzăie din nou cu fler.

Lumea toată este tristă şi foarte supărată
Ghioceii şi narcisele plâng de vitregie;
Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată
Şi nu ne păcăli cu aşteptare şi gheţărie.

rugăciune de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur

Mic, plapând, primavaratic,
tipa sus spre Soare;
vezi?! Si marul meu carpatic
tot va da în floare.

L-a gândit în timp chemarea,
sau ecoul primaverii;
ceata neiubindu-si zarea,
a mâncat-o mitul serii.

S-a dus frigul si zapada,
s-a dus iarna nevorbita;
ploaia mi-a hranit livada,
seva învinge linistita.

Norii fug, vrajiti de vânt,
ceru-i clar de roua;
ciocârlia moare-n cânt,
zarea-i taina noua.

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

Versul meu urcă
precum ciocârliile în zările albastre;
îi mai trebuie puţin, foarte puţin,
ca să descopere
acel creuzet pentru flacăra vieţii
şi să cucereasca spaţii astrale.

De multe ori, versul meu
aleargă pe aripile vântului,
şi-atunci sufletul meu
îl prinde din zbor
şi-l apropie cu patos,
aşa cum apropii gura iubitei
pe care primul sărut
fixează pecetea de dor a iubirii.

Cam aşa este versul meu:
ca jocul de foc al ochilor,
ca ţipatul năvalnic al guguştucilor,
ca inima ta, şi-a mea.

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vei veni

De vei veni, sufleţele, la mine,
să te îmbraci cu linişte şi tăcere
şi mai cu seamă, tu, inima
s-o laşi să bată-n voie, cu sfâşiere.

Am să te-aştept, pârjolit cu uimirea
spulberată între distanţe acum;
din nori şi din stele să te-adun,
precum m-a-ndumnzeit iubirea.

Să aduci surâsuri, vestite de buze,
ochii tăi să clipească ceva nefiresc;
şi dacă-s sfios, sa nu te-amuze
că în săruturi am sa te zidesc.

Şi am să uit capriciile asedierii,
mereu întârzierile vor fi prelungi;
tu ai să mă stingi cu venirea serii,
cu liniile tale, calde si lungi.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni primăvara

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară

E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au dat în floare
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.

E primăvară Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
jos pe baltă, acelaşi susur cristalin
şi-adastă vânătorii să împuşte vânt

E primăvară Doamnă, şi inima vibrează,
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare
cel care adesea sunt, acum oftează,
peste lume saltă aceeaşi privighetoare.

E primăvară Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare,
iubirea şi speranţa mă sângeră pe vânt.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am făcut băiat mare

Am crescut
odata cu pomii
din ogrda noastra
pe care-n fiecare vacanta,
vara,
îi udam mereu,
scotând cu ciutura apa
din inima pamântului.

Am crescut
cu frunza
ce se hârjonea cu vântul,
odata cu rasaritul
si scapatatul soarelui.

Am crescut
si ma despart
de ora
unui timp ireversibil
când nu mai pot fi copilul

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Oamenii se înţeleg din dăruiri ne-amânate,
Cuvintele sunt începuturi de progres;
Vibrând vertical peste zi şi peste noapte,
Descopăr paradise de-adâncuri şi-nţeles.

Nu planuri înclinate le sunt stânjenire,
Nu aripa sufletului le bate obosită;
Urcuşului, pe margine, câte-o oprire,
Surprind spectrul la culoarea potrivită.

Pe unde trec ei, pământul devine rai,
Zboruri descind şi-i nimbează nemurirea;
Câmpiile şi munţii încep să prindă grai,
Bucuria le înfloreşte-n timp devenirea.

Şi atunci când, singuri, urieşesc destine,
Iar flacăra cunoaşterii le bântuie şi-n os;
Din stăruintă şi nesupuneri tot mai line
Oamenii îsi rotunjesc un vis frumos.

poezie de George Pena (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de datini şi cânt

Iubim precum Soarele iubeşte pământul
în superb moment de treziri terestre;
vrem să ne inunde prin simţiri triumful
acestor prefaceri ce deschid ferestre.

Şi astăzi ne răsfrângem în împlinire,
ne regăsim solemni - timpi victorioşi -
spre viitor, viaţa, călătoreşte-n devenire
şi pulsează-n noi, sânge de strămoşi.

Ne risipim în lume într-o clară iubire,
tot intuim patriei un glorios avânt;
descoperim atenţi, adâncuri, rostuire,
în ţara mea de glorii cu destinul sfânt.

Şi ritmul înfloririi răzvrătit de cuget
freamătă de dor, vibrând adânc în oră;
din noi fiecare fibră scoate-un tunet,
fiecare vorbă are o zămislire sonoră.

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia cea mai frumoasă

Am să-ţi scriu Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
căci te iubesc, fiind o dulce femeie;
voi căuta şi rima rară, uneori preţioasă,
voi scoate ritmuri noi, din orice idee.

Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
tu eşti soare şi stea, şi fior gingaş,
tu mi-aduci ritmarea scumpă şi duioasă,
avânt mitic, voinţă multă, dor nărăvaş.

Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
însăşi speranţa ne-adună vioi, iscusit;
hipnotizat de aceeaşi doamnă graţioasă,
sufletu-mi arde uimitor, de un dor iţit.

Ne vom săruta buzele bezmetic şi cu har,
bezmetic şi tandru va fi mereu sărutul;
ne vom dezmierda simplu şi uneori bizar,
a noastră va fi lumea, al nostru pământul!,
căci te iubesc, fiind o dulce femeie;

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!