George Pena în

Când te privesc

Când te privesc, mă bucur şi suspin,
mă îmbăt cu privirile-ţi blajine;
tandră si suavă, veşnic lângă mine,
ca şi cerul zilei, plin de soare şi senin.

Eşti şi fi-vei, dorinţa şi norocul fin,
inima aritmic bate pentru tine;
când te privesc, mă bucur si suspin,
mă îmbăt cu privirile-ţi blajine;

şi te păstrez şi mâine, şi te susţin,

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te agăţai de inima mea

Admiram sedus picăturile ploii,
ca în suflet să mi te fixez;
ţipam prin ploaie, ne simţeam bine,
şi-mi venea să cânt, să dansez.

Vara sosea cu hohote de grâu,
cu cicori de ploaie cântând;
tu, cu rochia udă ca-n copilărie,
te agăţai de inima mea surâzând.

Şi fugeam către sat pe un drum,
ţinându-ne de mâini amândoi;
o, pământul era de apă acum,
şi-ţi vedeam sânii, aproape goi.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorii

Veneau spre case asa de departe,
încât abureau fruntile de drum;
si aveau toate padurile pe umeri,
si toate colnicele în ochi acum.

Veneau de-acolo, din zari sângerii,
cu sufletul ars de afectari,
de li se prelingea în râs oboseala
spuzita cu sotii uneori.

Se bucurau câinii iesindu-le în cale,
un copil a fugit descult prin zapada;
se mângâie canile de lut cu tarie,
pe cer, luna-i gata sa cadaă.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
simţeam că ard într-un prăpăd de foc;
ochii tăi căprui, deşi m-au ocultat
în lumea mea îţi păstrez noroc.

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
m-ai tras de păr, ai dat un pumn;
te-am necăjit şi totuşi m-ai iertat,
atâta rai, tu sufleţele porţi în sân!

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
peste timpuri, vraja sorţii ne aprobă;
şi-ntr-un târziu, cu luna-n scăpătat
te-ai încolăcit pe mine ca o cobră.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea mea frumoasă

Tu, iubito, să-ţi scoţi bluza din prag
s-ating umerii, iradiaţi de remuşcări;
părul alintat de două mâini cu drag
să-mi aducă linişte şi înduioşări.

Cu coapsele feline şi sânii tăi avari,
spulberă-mi nimicnicia din casă,
o, cât eşti de scumpă, în taina ce apari,
minunea mea dorită şi frumoasă!

Şi mă regăsesc bine, şi devin poet,
în sărăcia-mi lucie de visător;
purificându-mi sufletul de orice regret,
din trecut, prezent şi viitor.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-ai fost şi eşti

Gândind tot ce-ai fost şi eşti-
adiere de avânturi tinereşti;
zbatere de tril, spectru de culori,
un pâlpâit aprig de splendori.

Gingaşă şi statornică iubire,
păgână dar şi înaltă toropire,
de frumos şi unică bunătate,
bântuită sete, prin tot şi toate.

Un paradox ascuns, divinizat,
ori colţ de rai, subtil venerat;
magie de vrajă, semeţie bizară,
o înfiorare şi flacără lunară.

Fugarnic în dumnezeieşti rostiri,
mireasmă şi crezuri de iubiri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voila

Iată e vară, şi azi marea se tot agită,
ne zâmbeşte ţărmul cu valuri ondulate;
alergăm desculţi, prin nisipuri afânate
şi-ţi ating părul şi bluza pizmuită.

Deasupra pescăruşi, cu foamea domolită,
ne dau târcoale cu ţipete speriate;
iată e vară, şi azi marea se tot agită,
ne zâmbeşte ţărmul cu valuri ondulate.

Alergăm pe plajă, briza-i blagoslovită,
marea în zări se clatină ca o vietate;
eu îţi desfac părul şi bluza cu păcate -
iată e vară, şi azi marea se tot agită.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lăsatul serii

La lăsatul serii, luna răsare
deasupra bălţii lângă sat;
uite şi colo, o lebădă apare
şi ţânţarii-s gata de pişcat.

Au fugit şi peştii la culcare,
undiţele abia se văd pe apă;
gândul meu dus spre visare,
cu grabite iluzii se adapă.

Prin sălcii şi păpuriş venise,
să adie, o suflare de vânt;
decimat de întrebări şi vise,
lebăda mă trezi pe pământ.

Şi tot urcă luna sus pe boltă,
ceru-i pustiit de-ntâii nori;
prin luncă, cantecel tresaltă
al nevăzutelor privighetori.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul timpului meu

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.

Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.

Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă;

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!