Demostene Botez în

Dăruire

Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineaţa până seara,
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,
S-o-mpărţim - să nu-ţi mai fie greu!...

Omule, care-ai bătut la uşa mea
Gol şi flămând şi-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai
Şi bucură-te cât vei mai putea.

Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt...
(...)

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa dormitează germinând
Şi o simt în jur, universală,
Într-o nesfârşită oboseală
Şi-n absenţa ultimului gând.

catren de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe deal

Pe dealul negru şi sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.

De arcul fin al mâinii tale
Îmbrăţişaţi am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.

Pe coasta dinspre Cetăţuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.

...

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristeţea,
Când părăsită stă de vorbă cu sine, însăşi tinereţea,
Şi mişcătoarea lor cupolă, deasupră-şi clatină verdeaţa,
Părea că-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viaţa;
Iar câteodată, crengi uscate păreau cădelniţând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare şi azi tristeţea mea mi-o port.
......

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen de duminică

Ce-i fi facând pe-acolo unde esti?
Pe-aicea ploua linistit... pustiu...
Cu unghia pe geamul straveziu
Scriu începutul unei vechi povesti.

În jurul mesei fac calatorii,
Neobosit, desi-am pornit de-un ceas.
Vreau parca sa ajung unde-ai ramas,
Desi cu gândul tot te-astept sa vii.

Si-asa, absent, de mult calatoresc
Purtând în minte fericirea noastra...
Le geam o clipa ca sa-mi racoresc
Îmi razam fruntea calda de fereastra.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportul este, în lumea modernă, întâiul regenerator al mijloacelor de producţie, auxiliar al progresului şi performanţei umane.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de carte nu-ţi alterează nici personalitatea, nici spiritul, nici simţul de libertate. Rămâi cu impresia netă de independenţă de totdeauna, având în acelaşi timp crescut, elanul sufletesc şi vital pe care-l excită orice pasiune.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

politeţe

Politeţea nu-i o calitate, e o disciplină. Atunci când este numai un produs al educaţiei, e supărătoare prin convenienţă şi aplicaţiune.

definiţie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!