Masa la cămin
În odaia pentru mese
Stau pe patru rânduri dese
Mese mici,
Ca de pitici,
Și pe ele
Farfurii, furculițe, păhărele,
Toate ca pentru copii,...
Și copiii toți mănâncă
Dar
Matei cel mofturos
Scapă prăjitura jos:
Se tot uită lung la ea
Și ar plânge și nu vrea.
Dinu-i spune:
-Fii pe pace, îți dau prăjitura mea!
Știu că ție tare-ți place!
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miaunică
Miaunică e o pisică
Mică, mică, mititică,
Cu mustățile de nea
Și botic de catifea.
Păru-i negru mătăsos,
Subțirel, dar e frumos.
În picioare e-ncălțată
Cu ghetuțe moi de vată.
Astea-s ghete? sau pernuțe.
Stă cu cele cinci gheruțe
Și cum vede-un șoricel
Țipă, țipă după el.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Demostene Botez despre negru
Întoarcere
Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.
În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.
Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.
Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Demostene Botez despre păduri, despre moarte, despre lumină sau despre gânduri
O carte te poate cuceri fără a te subjuga și o poți iubi fără necesitatea unui extaz necondiționat, a unei acaparări sau renunțări totale.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Demostene Botez despre iubire, despre cărți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cartea este în stare să inspire o dragoste sau o pasiune. Ea are de multe ori acea parte de necunoscut și de mister fără de care nici dragostea pentru o femeie nu este cu putință.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când s-a descoperit tiparul, oamenii s-au obișnuit să-și transmită în mod frecvent gândurile, cunoștințele, simțămintele prin mijlocirea cărților. Acesta e un fapt social intrat în felul de viață al oamenilor.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Demostene Botez despre viață
Cartea scrisă este rezultatul unei munci complexe de o calitate superioară. O asemenea carte este un prieten, un sfetnic, un îndemn, un mijloc de a te cunoaște tu însuți, cititor, mai bine. Ea este un învățător care te face să cunoști multe.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte pustie
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Demostene Botez despre noapte, despre vânt, despre timp, despre singurătate sau despre promisiuni
Tristeți atavice
Tristeți adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuști și panoramă,
Tristeți de șubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;
Tristeți de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de clește,
De-un vânzător de floricele
Și-un papagal care ghicește;
Tristeți de după-amiezi cu soare
Cu moleșita lor căldură,
Cu cerșători fără picioare
Ce cântă dureros din gură;
Tristeți de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Și de maimuți ce imitează
Și râd urâte la norod;
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază de vară
Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?
Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.
Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Demostene Botez despre Soare