Ospitalitate extremă
Sărăcia bat-o vina
Sărăcia bate-n geam
îmi face țăndări lumina
sărăcia-i tot ce am
Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aș pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă
Sărăcia intră-n casă
îmi face țăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina
Dă cu pumnul și-mi arată
că-i extrem de onorată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garderoba poetului
Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
și mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni
Din câmpie pantaloni
și din munți ehei centură
și cum dinții-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură
Am munții ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină
Și din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Costel Zăgan despre poezie
Elegie de supraviețuire
Doamne iar am încurcat-o
viața mi s-a dus la dracu'
și-i spun morții adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul
Viața mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ține
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de rușine
Cum iubirea mă susține
când zic morții adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o
Viața mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre moarte, despre viață, despre timp, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tăceri ratate
Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aș putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor
Scriu căci aș putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)
Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac
Și când tocmai m-am născut
mor și-o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre îngeri, despre tăcere sau despre naștere
Tăcere la patru ace
Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
și-mi pișcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare
Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca și o lepră
habar nu am dacă și doare
destul că unii-o cred celebră
Se-ntinde vai ca și o lepră
și-mi strânge viața câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic
Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre noapte, despre femei sau despre cuvinte
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cezeisme II, adresa este:
