Iarba fiarelor
Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă și albăstrie
Și-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche și dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Și lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică și sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu pașii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am urechile mici, neobișnuit de mici și aproape lipite de cap. Ochii mei nu sunt mai mari decât ochii altor oameni și nici mai adânci. Totuși, cu urechile mele, așa cum sunt, aud nu numai sunetele din jurul meu, aud și departe, în amintire, uneori chiar foarte departe, în amintirile altora. Totuși, cu ochii mei, așa cum sunt - uneori verzui, alteori albaștri, alteori spălăciți - văd nu numai până unde văd ceilalți oameni. Văd departe, în amintire, ba chiar foarte departe, în amintirile altora
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâu
Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.
Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.
Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.
Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,
La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina în zori
Dac-ai veni-n grădină, ți-aș arăta în zori
Albine cum se roagă smerite și se-nchină
Pe fiecare dintre sălbaticele flori,
Ca-ntr-o bisericuță de rouă și lumină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscăciune
Cerul e vânăt, câmpul gol și sur,
Vântul uscat miroase a mour...
distih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Dar poți să prinzi somnul cu mâinile?
Poți să prinzi vântul?
Poți să prinzi timpul?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi izbutit...
Dacă aș fi izbutit să mă lepăd de trup
ca de o covârșitoare
și inutilă povară
și totuși să trăiesc,
să trăiesc!
Să fiu umbră,
dar să văd,
să aud.
Umbră să țiu,
dar să gândesc.
Și glas de tunet să am,
glas de vioară să am...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de sfârșit
Poate greșesc: dar steaua tot roșie-a rămas.
Poate greșesc: dar fluviul e-același ca-nainte.
Poate greșesc: dar munții își au și ei un glas.
Poate greșesc: dar câmpul și el are cuvinte.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec I
Azi dimineață eram rouă.
A venit soarele și m-a băut
Viața împărțindu-mi-o-n două.
Azi la amiază eram nor,
A venit soarele și m-a băut
Picătură cu picătură, ușor.
Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!