Zaharia Stancu în

Leu de Persia

Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi şi zburam printre stele,
Ziua şi noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş m-aşteptau
Şapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam şi pe toate
Cu dinţii mei albi le muşcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele şi cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci...

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.

Aspru, cel dintăi intoarce plugul
Pe pământuri dure şi străine,
Si i-a îndoit grumazul jugul.

Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burta.
Primul, din măduva ta obez.

Mijlociul suduie viaţa,
Răsărituri noi poarta sub tâmple,
Si se luptă şi frământa ceata.

Trei feciori ţi-au răsărit din pântec,
Unul singur astazi te pastrează
Siluetă fumurie-n cântec.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraş
Cu trăsura plină de flori,

În faţa ei se vor deschide toate uşile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urşii trebuie să meargă de-a buşile.

Ciutele vorbesc între ele în şoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Şi despre iezii fătaţi peste noapte.

Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieţii nu va seca.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd pe plaiuri vechi

Mă pierd pe plaiuri vechi de basm şi de aramă,
Podgoria ma-mbie cu chiote la cramă,
în linuri tălpi desculţe se-ngroapă pan' la pulpe.
Ca frunza, roşcovana, din vite iese-o vulpe
Chefnind - şi dupa ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul şi-o dă în bolovani.
Pe blană-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se pravale în zari, un clopot plânge,
Si vântul bate lin cu miros copt de struguri.

Pe drumurile toamnei se leagană în juguri
Boii blânzi cu truda-n trupuri şi cu văzduhu-n coarne.
Si ziua - ziua de-astăzi - nicicând n-o să se-ntoarne.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Aud întruna chiote de hoarde
Şi tropot de cai nepotcoviţi
Şi plâns sfâşietor de robi izbiţi
Cu bice lungi de foc şi cu joarde.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi nicio clipă!

Să nu uiţi nicio clipă! Străbunii au fost şerbi,
Primiră-n veacuri aspre sudălmi şi bice-n spate.
Să nu uiţi nicio clipă! Se odihesc în ierbi,
Dar ţărâna lor mai strigă şi-acum după dreptate.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insulă fără nume

Insulă fără nume, pierdută în ocean,
Adolescenţa mea şi-acum te mai visează.
Femeie fără nume, cu tâmple de mărgean,
Şi astăzi carnea mea aprinsă te cutează.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Spre ziuă, stele-n roi s-au năruit în munte
Ca să le prindă-n ramuri şi-n coarne brazi şi cerbi
Ori ca să nu lovească-n somn gâzele mărunte
Şi iepurii-n răzoare, culcaţi sub frunze-n ierbi.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pogorâse pe rochia ta

Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ţi se clătina pe creştet.
Cine a sfâşiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?

Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele îşi deschideau porţile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele şi-au tras peste ochi obloanele grele.

poezie de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi ghicesc în palmă

Îţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.

Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.

poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!