Zaharia Stancu în romanul Desculţ

Să nu uiţi, Darie. Nimic să nu uiţi. Să spui copiilor tăi. Şi copiilor care îi vor avea copiii tăi să le spui...
Auzi, Darie? Să nu uiţi... Să nu uiţi, Darie...

Zaharia Stancu în romanul Desculţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au feţele întunecate şi toamna când plouă, şi primăvara când se topesc şi după ce se topesc zăpezile şi iarba zbucneşte din adâncuri, scoţând colţi verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntaţi, întunecaţi şi atunci când se coace grâul pe câmpuri şi când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primeşte din zori până în amurg, ploaia luminii.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece-doisprezece suntem în jurul mesei! Masa e mică, rotundă, stăm înghesuiţi. În mijlocul mesei, răsturnată, mămăliga pe care mama o taie cu aţa, felii. Luăm fiecare câte o felie în dreptul nostru. Mama pune o strachină şi în strachină ciorbă de praz. Nici n-avem atâtea linguri câţi suntem în casă. Eu mănânc cu aceeaşi lingură cu care mănâncă soră-mea Evanghelina. Înghit eu o dată şi-i trec ei lingura, înghite ea o dată, mi-o trece mie, ne mânăm, cum se spune.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Darie la masă cu întreaga familie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!