Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Sonete de William Shakespeare

Sonetul 153

Stă Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Shakespeare" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -159.00- 147.87 lei.

Sonetul 1

Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:

Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:

Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:

De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 46

Sunt inimă și ochi încăierați,
Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
Ochiul nu vrea și ei să te arăți,
Ea se râvnește volnic de-al său hart.

Pledează inima că-i ești în sine,
Un scrin în care ochiul nu răzbește,
Dar acuzatul neagă-aceste vine,
A ta splendoare–n el se oglindește.

Pentru dreptate, se convoacă
Juriul de cuget, inimii dijmaș;
Iar prin verdicte, inima o-mpacă
Și ostoiește ochiul pătimaș:

Căci lui, făptura ta i se cuvine,
Iar ei, iubirea tăinuită-n tine.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai GhermanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Și-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aș vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineață
Așa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfață.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Și noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609)
Adăugat de Miron CostinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 3

Observă-te-n oglindă și spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademenește lumea și-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ți neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul neființei cu-a lui posteritate?
Tu ești oglinda mamei și ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Așa că prin fereastra secundelor susține
În ciuda-mbătrânirii comorile-ți sacrale.
De-n viață vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îți vei conduce oglinda la pieire.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 4

De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moștenire-a frumuseții-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite și curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogația ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânți în strună
Esențelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul și fala
Și-ți vei minți încântătorul sine:
Atunci când firea-ți va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu rușine?
Cu tine, frumusețea-ți, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 27

Împovărat, zoresc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Dar se pornește-alt drum în capul greu
De gânduri, într-un trup epuizat:

Căci grija mi-e departe de unde zac,
Pelerinaj zelos voind spre tine,
Genele grele-mi stau deschise larg,
Privind în beznă, cum văd orbii bine:

Doar că-n imaginaru-nfățișat,
Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,
Odor, în noaptea hâdă, suspendat
Ce face noaptea neagră captivantă.

Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,
Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai GhermanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 105

Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr – rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de MadameSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 18

Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumusețe și balanță ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, și-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau cețuri auriul chip l-au șters,
Și ce-i frumos din frumusețe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veșnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ți schimbi,
Nu te umbrește moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri crești în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvață,
Trăi-va și acest poem și-ți va da viață.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 39

Oh! cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată ești tot ce am eu mai bun?
Ce haznă are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?

Chiar și așa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-același nume,
Dar împărțind-o, te-aș fi înzestrat
Cu tot ce numai ție-ți se cuvine.

Absență, ești supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
Să destind timpu-n gânduri de iubit.
Sunt timp și gânduri dulci decepții oare?

Mă-nvață toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departea mea rămâi.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai GhermanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Sonete, adresa este:

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

William Shakespeare

William Shakespeare
poet, dramaturg și poet englez

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Votează Sonete

Dacă îți place Sonete, dă-i votul tău, pentru ca și alții să găsească pagina mai ușor.