Sonetul 138
Când dragostea mea jură că-i numai adevăr,
O cred, deși știu bine că mă minte,
Ca să mă poate socoti tânăr nepriceput,
Stângaci în ale lumii măsluite subțirimi.
'N deșert astfel crezând că ea tânăr mă crede,
Cu toate că eu știu că anii buni ai vieți-mi au trecut,
Eu, zâmbitor, mă-ncred în limba-i prefăcută,
Luând chip de falsă liniștire la-ale dragostei păcate.
Dar de ce spune iubita-mi că e tânără?
Și de ce nu-i spun că sunt bătrân:
O, al Dragostei bun obicei e-n vorbe-nbunătoare,
Și Vârsta, în iubire, nu place anii-i să i-i numeri.
De-aceea cu Dragostea mă culc și ea cu mine,
Spre-a șterge păcatele noastre-n iubire.
sonet de William Shakespeare din Pelerinul pasionat (1599), traducere de Andrei Ion Deleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi William Shakespeare despre iubire, despre tinerețe, despre vârstă, despre timp, despre promisiuni, despre minciună sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pelerinul pasionat, adresa este:
