Nostalgia edenică trebuie scindată nostalgia revine omului, flotant și dizlocat, în care paradisul se manifestă doar ca absență, în reminiscență; Edenul însă, ca atare, a fost deja demult cedat înaltei custodii angelice. Gardienii angelici care închid Edenul simbolizează de fapt ireversibilitatea calitativă de tip eonic care blochează posibilitatea oricărei regresii temporale către fundamente.
Vlad Mureșan în revista Idei în dialog, nr. 12/51, "Fundamentalism și ecumenism"
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru că toate monadele umane sunt individuații ale aceleiași substanțe "adamice", ele sunt mădulare ale aceluiași corpus mysticum. Există o solidaritate transcendentală a umanității. Consubstanțialitatea monadologică este holistică: toți se conțin pe toți. În virtutea unității de esență a umanului, eu îi conțin pe toți, toți mă conțin pe mine. Nu există separabilitate în marele organism "macroantropic" a cărui lege este fraternitatea. Această solidaritate mistică explică universalitatea păcatului primordial și persistența lui fenomenologică. La acest nivel, nu mai există singularitate pură, nu mai există nominalismul monadologic al individului excepțional. La fel cum gemenii com-pătimesc printr-o stranie osmoză energetică, toți oamenii resimt solidar, dar pe niveluri adânci inactuale, simbioza parazitară cu răul, și episoadele lui acute la nivel individual care se propagă intersubiectiv.
Vlad Mureșan în revista Idei în dialog, an IV, nr. 2 (41), "Crimă și pedeapsă. O interpretare arhitectonică"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Idei în dialog, adresa este: