Veni și noaptea și orașul își aprinse ochii ferestrelor. Cocoșelul veghe până târziu, când se stinse și cea din urmă luminiță. O liniște deplină stăpânea văzduhul. Simți cum somnul îi mângâie pleoapele. Era vremea să se culce și dânsul. Nicicând nu fusese mai fericit. Cuibărită sub aripa lui călduroasă, rândunica asculta cu drag cum îi bate inima...
Virgil Chiriac în Cocoșelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lacrimile Lacramioarei" de Virgil Chiriac este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.A fost odată un cocoșel de tinichea. Îl tăiase un meșter dintr-o cutie vevhe de tablă, în care înainte ținuse bomboane. Avea penajul auriu, picioarele și pintenii galbeni, creasta roșie, iar în coadă îi luceau pene felurit colorate. Două mărgele de sticlă verde ca smaraldul îi țineau loc de ochi. Arăta tare chipeș și cine nu știa, nici n-ar fi bănuit că altădată nu fusese altceva decât o biată cutie veche.
Virgil Chiriac în Cocoșelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cocoșelul fără inimă, adresa este: