Îmbătată de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară plouă, eu stau pierdută pe gânduri, ura și indiferența oamenilor, lipsa și depărtarea ta, iubirea mea nespunsă, toate aceste își împart rând pe rând ființa mea, și în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic și acum te întreb pe tine oare această tristă stare de lucruri se va schimba vreodată? Și te întreb acum pe tine mai serios decât nicicând - tu care spunându-mi că mă iubești m-ai făcut să sufăr amar o iarnă întreagă, încât sufletul mi-i bolnav - te întreb și te rog să-mi răspunzi face-mă-vei fericită, adică să ne înțelegem, eu înțeleg fericirea în aceea să fiu lângă tine, să fiu în fine a ta.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (27 martie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vei convinge că din mii de ființe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; și dacă m-ai ucide, te-aș iubi și în minutele agoniei.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (23 decembrie 1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstițioasă și fatalistă după cum mă știi, scrisorile tale sunt singurele, când tu nu ești de față, care mă mai asigură și mă mai liniștesc.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îți voi aduce ca jertfă viața mea.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deprinsă de copilă, chiar, a fi sub aripile cuiva, îndată după moartea lui, tu ai venit, te-am văzut și m-ai mângâiat.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (ianuarie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu meu, va veni un timp când vei simți toată amărăciunea mea, de a mă fi sacrificat pe mine, idolul tău de altădată, unor considerente care nu-ți vor da nicicând nimic de ceea ce te lasă a întrevedea, și nimic din cele pierdute.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce mă lași să cerșitoresc în așa mod ființa ta? - când fără multă cheltuială tu poți veni...
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle, adresa este:
