Farmecul iernii
Cât de alb este întinsul și copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale flori de gheață se arată
Și în liniștea deplină, sub privirea mea mirată,
Văd că iarna-i veșnicie și că totul este artă.
Mă afund, intru năvalnic prin zăpada argintată.
Toată zarea-i veselie, chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă
Și natura, dintr-o dată, doar de alb e-nconjurată.
Ce e mai frumos ca iarna, când lași grijile deoparte,
Când lași albul să te prindă și un chiot să îți scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi, doruri sunt departe....
Ce e mai frumos ca iarna, când simți cerul mai aproape,
Când uiți vorbele mărunte și iubirile deșarte
Și simți fulg ușor pe buze ori sărutul său pe pleoape?
sonet de Vera Craciun din Aproape de cer (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Vera Craciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aproape de cer, adresa este: