Nașterea, și mai cu seamă nașterea omenească, se găsește în centrul cosmogoniei.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citind Evanghelia de la cap la coadă sau invers nu înțeleg nimic despre cum este organizată lumea și de ce, în așa fel încât nu ne-a învățat nimic despre creațiune. Dar mai ales - și asta este cel mai important - a proclamat că "lucrările cărnii" sunt păcat, în timp ce "lucrările duhului" sunt sfinte. Iar eu consider că "lucrările cărnii" sunt esențialul, în timp ce "lucrările duhului" sunt... așa, cuvinte.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul în paradis ne face să înțelegem de ce există "stelele și frumusețea". Este frumos prin el însuși; este "luceafărul dimineții". Dumnezeu a dat, vreau să spun, Luceafărul de dimineață omului în paradis. Edenul exprimă în mod misterios întregul plan al creației.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrările cărnii, iată cosmogonia; lucrările duhului sunt, "mai mult sau mai puțin" fantezie.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum a putut el spune "Sunt calea, și viața"? Nu este nimic din astea. Nici pe departe. Numai "complemente circumstanțiale".
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsit de ce este păcat, omul nu ar putea trăi; nu ar trăi decât prea bine lipsindu-se de ce este sfânt. Mai ales în asta apare caracterul acosmic al creștinismului.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristos, care s-a ocupat de "lucrările spiritului", s-a ocupat de lucruri accesorii, secundare, parțiale, private. El și-a apropriat "circumstanțele acțiunii", și nu acțiunea ea însăși. A lăsat la o parte verbul acestei propoziții care formează istoria universală și viața omenească în favoarea complementelor circumstațiale, a umbrelor, a trăsăturilor.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există ceva ostil în stihia "frigului" pentru organismul uman, organism "cu sânge cald". Acesta se teme de frig, parcă se teme sufletește, nu epidermic, nu muscular. Sufletul devine grosolan, aspru, ca "pielea de gâscă la frig". Asta-i "libertatea personalității umane". Nu, "sufletul este liber" doar atunci când "carnea e bine încălzită". Altfel, sufletul nu e liber, se teme și e grosolan.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Verbul" este a mânca, a bea, a copula. Iisus a decretat că acestea sunt "păcate" și că "lucrările cărnii ne duc în ispită". Dar dacă nu ar duce în ispită, am muri. Însă, "Slavă Domnului", ispita supraviețuiește, oamenii, "Slavă Domnului", continuă să trăiască.
Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Apocalipsa timpului nostru, adresa este: