Clar, orice escroc se dovedește, până la urmă, un psiholog nativ.
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi trebuie să facem față realităților acestei lumi, trebuie să ne dăm seama că viitorul nostru stă în noi înșine și nu în stele.
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmecele și vrăjitoriile hrănesc micile și marile slăbiciuni din oameni. Le amăgesc și le adorm. Dându-le senzația că sunt altceva. Atât ele cât și stăpânii lor.
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea însăși înseamnă, în primul rând, vis. Vis atins, sau vis de atins. Deci un ideal omenesc construibil. Iluzia rămâne ceea ce este. Adică nimic. Nu trebuie să confruntăm niciodată nimicul cu visul.
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine trezirea și omul se dumirește, în sfârșit, că a fost înșelat, încearcă să se autoînșele tot pe profil vrăjitoresc: "Parcă mi-a luat cineva mințile!". Mințile există sau nu există. Asta depinde de cât a băgat, fiecare, în cap, din comorile astea, lumești, ale științei și culturii. Mințile nu le poate lua nimeni. Adică, greșesc, omul și le poate lua, când are chef, singur.
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În general, ca tot ce nu se sprijină pe logică, credințele, superstițiile se contrazic flagrant. De pildă, același ins care crede în destin, în soartă, în "ce-ți este scris, în frunte ți-e pus", se teme și de pisica neagră și de celelalte semne rău prevestitoare. Paradoxul este hazliu, fiindcă ce rost are să se mai oprească omul din drum dacă întâmplările vieții lui sunt oricum "scrise" de ursită dinainte?
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În privința moroilor fantezia a mers și mai departe: cică un strigoi care n-a murit șapte ani de-a rândul, trece-n altă țară, învață o limbă străină(fără profesor acum sunt destule manuale), se preface din nou în om, se căsătorește, face copii și așa mai departe. La moarte devine iar strigoi.. și uite așa, are șansa să trăiască două, trei mii de ani și să învețe toate limbile globului... Păi, să tot fii moroi!
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vânzătorii de iluzii, adresa este: