Insomnie
E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croșeta.
Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.
E noapte.
Privesc alături, spre tine
și văd luna
prăbușită în oglinzi de cleștar.
Ești istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.
Zadarnică încercare
de a prelungi viața.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Valeriu Butulescu despre timp, despre viață sau despre noapte
Proștii au un merit de necontestat: dau posibilitatea deștepților să se remarce.
aforism de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și Valeriu Butulescu despre prostie
Aripile de împrumut nu numai că nu că vă ajută la zbor, dar vă și împiedică la mers.
aforism de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii cred că soarele nu are altă menire decât să le dăruiască lumină.
aforism de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeriu Butulescu despre lumină sau despre Soare
Nostalgie
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am pășit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
Pe fața ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenușă.
Glasul cocoșului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârșit.
Cocoșul murise din zori.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis bolnav
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peșteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Nedumeriți, apoi nemulțumiți,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriți cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.
Am privit cerul
și-am văzut
umbra soarelui pe infinit.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeriu Butulescu despre visare
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Mărturisiri literare", adresa este:
