Doi copii s-au dus
Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Ațâțată să-și destrame
Păturile de năframe.
Se dezbracă și se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri și zmaralde.
Nu știu ce le-a cășunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Tudor Arghezi despre timp, despre noapte, despre jocuri sau despre ceas
Frunză palidă, floare galbenă
Frunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună și lumină
Pomii în grădină
Și scutură soare.
Ați fost niște trupuri
Și v-ați făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.
Dafini, duzi și migdali
Erau plini de papagali,
Le-au căzut aripi și pene,
Fulgii, alene
Și pe-ndelete.
Le-au rămas în arbori scheletele.
Miroase a piatră și ceară,
Și ziua intră în seară.
Prin ceața mânjită cu humă
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre moarte, despre frunze, despre copaci, despre întuneric, despre început sau despre suflet
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ciclul HORE (1939), adresa este: