țipătul umbrei
am târât după mine invidii
am furat și sechestrat sentimente
am ucis din priviri
câteodată am și iubit
când mi-am adus aminte de mine
Dumnezeu a lăcrimat
acum stăm amândoi între două drumuri
și ne privim...
poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Teodor Dume despre religie, despre iubire, despre Dumnezeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Casa cu nr. 106
a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre singurătate, despre ochi sau despre anotimpuri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Timpul devoratorul de umbre, adresa este: