Zori de zi
Cai albi traversează noaptea
și ropotul lor se-aude
până târziu... în Dimineață
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia pâinii
Rotundă dragostea
pământului
trimite către noi
țăranii
ținând în palme
rădăcinile facerii
Liniște!
să nu striviți tăcerea
acestui psalm
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
răsărit -
cai albi nechează
la marginea de început a luminii
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod
mirosul grădinii
ascunse la colțul casei
anotimpul uitat sub zăpezi
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către mama
(o dedic mamei și tuturor mamelor plecate prea devreme)
maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când știu tu visezi
rămas-am același în trup de copil
te caut și viața mi-e o întrebare
gândul umbrit și umil
așează la căpătâiu-ți o rază de soare
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
recunoașteți-vă viața
atâta vreme
cât nu sunteți singuri
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod
Mirosul grădinii
ascunse la capătul casei
anotimpul uitat
sub zăpezi
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecători
Nu striviți tăcerea.
Noaptea e ferecată...
În zadar voi bateți
nopților
porțile-s ferecate
cu liniști
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din copilărie
La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțire.
Mă scurg prin el, tăcut, în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Strigăt din copilărie, adresa este: